Protestele din Iran se intensifică după anunțul neașteptat al lui Donald Trump: o schimbare de poziție ce a dezamăgit profund miile de manifestanți care și-au pus speranțele în intervenția militară occidentală. La doar câteva zile după o serie de represalii sângeroase împotriva opoziției și a protestatarilor, liderii de la Washington au anunțat că nu mai intenționează să întreprindă acțiuni militare împotriva Teheranului, exprimând o opțiune de răspuns mai subtilă, dar totodată mai ambiguă.
Această decizie a fost percepută ca o trădare de către multor iranieni care, inițial, sperau că acțiunile externe vor modifica echilibrul de putere din interiorul țării sau cel puțin vor exercita presiuni asupra regimului islamic pentru a opera schimbări democratice. Protestatarii, care precedeau această schimbare de strategie, își exprimau sprijinul pentru o intervenție nailor și chiar pentru o etapă de izolament economic, considerând că doar o astfel de abordare poate duce la destabilizarea autoritarismului de la Teheran.
Decepție și abandon după anunțul lui Trump
Decizia neașteptată a președintelui american a provocat un val de dezamăgire în rândul celor care credeau că SUA vor acționa dur pentru a-i opri pe liderii iranieni în răspândirea programelor de rachete și pentru a pune capăt represaliilor interne. “Răzgândirea lui Trump a fost o trădare față de cei care și-au pus speranțele în o intervenție fermă. Simțim că am fost abandonați,” a declarat pentru un cotidian local un lider al protestatarilor din Teheran, care a dorit să își păstreze anonimatul.
Această schimbare de atitudine a fost interpretată de către cercetători și analști internaționali ca o mișcare de politețe politică, dar și ca o dovadă a complexității deciziilor militare în domeniul politicii externe americane. Totodată, ea a ridicat semne de întrebare cu privire la strategie Washington-ului în regiune, în condițiile în care tensiunile dintre statele din Orientul Mijlociu continuă să escaladeze.
Contextul regional și implicațiile pentru proteste
Premieră, situația din Iran nu poate fi percepută în afara contextului regional tensionat. În ultimele luni, protestele interne, declanșate de criza economică, de corupție și de restricțiile opresive ale regimului, s-au intensificat, iar represiile brutale au atras condamnări internaționale. În acest climat, anunțul de a evita o confruntare militară a fost așteptat cu speranță de opoziție, dar și cu scepticism, dat fiind precedentul Iran-Donald Trump, caracterizat de momente pline de ambiguități și schimbări de poziție.
De aceea, decizia de a nu acționa militar în viitorul apropiat este privită acum ca un moment de răscruce pentru protestatari, care se întreabă dacă liderii de la Washington vor menține această poziție sau dacă, în cazul agravării situației interne, vor reconsidera opțiunile de intervenție. În același timp, faptul că regimul de la Teheran pare să fi rămas în picioare, în ciuda presiunilor și a protestelor de amploare, le oferă liderilor iranieni o anumită siguranță, dar riscă să intensifice mai mult indignarea populației și să alimenteze noua rundă de manifestații.
Ultimele zile au adus o reintrare în timpul evenimentelor, cu unele surse indicând că, în ciuda lacunelor diplomatice, tensiunile pot degenera oricând într-un conflict de proporții. În aceeași măsură, protestatarii rămân cu ochii ațintiți asupra evoluției din interiorul propriului țări, dar și asupra deciziilor externe ale marii puteri, în speranța că, totuși, presiunea internațională va duce la răsturnarea regimului autoritar sau, cel puțin, la reforme semnificative. Cu toate acestea, pentru moment, perspectiva unei intervenții militare din partea Statelor Unite pare să fi fost amânată, iar toți ochii sunt ațintiți asupra următoarelor zile, în așteptarea unui eventual nou act de politică externă al administrației de la Washington.
