Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat că nu a putut aproba plata a 170 de milioane de euro pentru vaccinurile anti-COVID-19, deoarece nu a existat o bază legală pentru o astfel de sumă. Decizia ar fi presupus o „taxă de flexibilitate”, a explicat fostul ministru, menționând că o asemenea măsură depășea competențele Ministerului Sănătății.
Contextul negocierilor cu pfizer
Alexandru Rafila a subliniat că ministerul pe care îl conducea nu putea lua o decizie de o asemenea importanță fără acordul prim-ministrului. Declarațiile vin în contextul unor discuții mai ample despre modul în care s-au negociat și gestionat contractele pentru achiziția de vaccinuri în perioada pandemiei. Suma menționată, de 170 de milioane de euro, ar fi reprezentat o plată suplimentară, legată de flexibilitatea în livrarea și utilizarea vaccinurilor Pfizer.
Lipsa cadrului legal, principalul obstacol
Fostul ministru a accentuat că principalul impediment pentru acceptarea acestei plăți suplimentare a fost lipsa unui cadru legal adecvat. Acesta a subliniat importanța respectării procedurilor și a legilor în vigoare, mai ales atunci când sunt implicate sume mari de bani publici. O eventuală decizie în acest sens ar fi trebuit să fie luată la nivelul guvernului, având în vedere impactul financiar major.
Responsabilitățile ministerului sănătății
Alexandru Rafila a explicat că Ministerul Sănătății are responsabilitatea de a asigura accesul la îngrijiri medicale și de a gestiona resursele disponibile în mod eficient și transparent. Cu toate acestea, deciziile care implică cheltuieli semnificative, mai ales în lipsa unei baze legale clare, nu pot fi luate la nivelul ministerului. În aceste cazuri, este necesară o implicare mai largă, inclusiv prin consultarea cu alți actori guvernamentali.
