Aeroporturile din România au înregistrat o creștere semnificativă a traficului de pasageri în anul 2025, marcând o redresare remarcabilă după perioada dificilă cauzată de pandemia globală. Conform datelor centralizate, aproape 28,5 milioane de oameni au trecut prin aeroporturile țării în ultimul an, reprezentând o creștere de aproape 10% față de anul anterior. Această dinamică indică o revenire în forță a sectorului aeronautic românesc, consolidând poziția țării în harta rutierelor internaționale.
Dominanța aeroportului din București și concentrare a traficului
Cu un total de peste 17 milioane de pasageri, Aeroportul Henri Coandă din București continuă să domine scena aviației civile din România. Acest număr reprezintă aproape 60% din totalul traficului național, semnalând o concentrație semnificativă a fluxului de pasageri spre capitală. Într-un context regional, acest aeroport s-a poziționat ca unul dintre cele mai aglomerate din Europa de Sud-Est, fiind punctul de acces principal pentru turiști, oameni de afaceri și românii din străinătate.
Creșterea traficului de pasageri la aeroportul din București reflectă, în parte, redeschiderea treptată a rutelor internaționale și revenirea preferinței pentru călătoriile aeriene, după constrângerile impuse de pandemie. „Piața aeriană a înregistrat o revenire susținută, iar aeroportul Henri Coandă își reconfirmă statutul de principal nod de conexiune pentru regiunile din România”, afirmă specialiștii din domeniu.
Restul aeroporturilor și diversificarea celor 17 aeroporturi naționale
Pe lângă București, celelalte 16 aeroporturi din țară raportează o creștere generalizată a traficului, însă nivelul de concentrare rămâne aproape exclusiv în jurul capitalului. Aeroporturile din Cluj-Napoca, Timișoara, Iași sau Sibiu au înregistrat, fiecare, cifre în creștere, însă volumul general depășit de capitale indică o dependență încă mare de hub-ul din București.
Toate cele 17 aeroporturi din țară sunt clasificate drept internaționale, însă proporția zborurilor interne față de cele externe rămâne dezechilibrată, cu o preferință clară pentru conexiunile externe. „Deși prezența aeroporturilor sportive și regionale devine din ce în ce mai vizibilă, acestea au încă de profilate ca și puncte secundare pentru traficul internațional, fiind mai mult folosite pentru zborurile interne,” explică experții.
Perspective și provocări pentru industria aeriană românească
Având în vedere tendința deschisă de creștere, oficialii din domeniu se află deja în proces de planificare a unor investiții majore pentru modernizarea infrastructurii și dezvoltarea de noi rute. În același timp, există și provocări legate de menținerea unui nivel ridicat de siguranță, de adaptarea la evoluțiile tehnologice și de diversificarea serviciilor pentru a atrage un flux mai mare de pasageri din alte regiuni ale Europei și nu numai.
Contextul economic actual și tendințele globale sugerează că următorii ani vor fi decisivi pentru consolidarea poziției României în aviația europeană. Planurile pentru extinderea aeroporturilor regionale și pentru creșterea capacității de handling ar putea transforma sectorul aeronautic românesc într-un pilon al economiei naționale, contribuind atât la conectivitatea internațională, cât și la dezvoltarea turismului și a afacerilor locale.
Cu toate aceste inițiative, perspectivele pentru 2026 sunt optimiste, iar sectorul aerian românesc pare să fi pășit pe drumul unei creșteri durabile, având ca scop final accentuarea poziției țării pe harta aviației europene.
