Zeci de organizații civice din București și din alte orașe din România solicită oficial autorităților locale legalizarea grădinilor comunitare pe domeniul public, o practică răspândită în multe capitale europene, dar aproape inexistent în țară. Inițiativa vine din partea Rețelei Grădinilor Comunitare, o structură nou-înființată, care reunește 23 de organizații și grupuri civice, și are drept scop promovarea culturii de grădinărit urban și transformarea peisajelor din orașe.
Legalizarea acestor spații reprezintă o oportunitate pentru bucureșteni și nu numai, de a se reconecta cu natura și de a cultiva propriile alimente, într-un mediu controlat și sigur. Adrian Dohotaru, membru al rețelei și un constant avocat al agriculturii urbane, explică: „Activiști și specialiști din mai multe orașe din țară am înființat această Rețea a Grădinilor Comunitare pentru a da posibilitatea la cât mai mulți români să practice grădinăritul pe domeniul public, în momentul de față interzis”. În prezent, cultivarea plantelor comestibile pe domeniul public este ilegală, fapt care limitează drastic participarea cetățenilor la o activitate tradițională în multe țări europene.
Bucureștiul, excepția în Europa?
Deși în alte state europene, precum Polonia sau Germania, grădinile urbane sunt o prezență firescă, în București și alte orașe din România practicul este aproape necunoscut oficial. Există deja câteva „grădini informale”, adaptări spontane pe domeniul public, însă acestea funcționează fără reglementări clare, fără sprijin de la administrație, și adesea sunt vulnerabile deciziei de a fi păstrate sau eliminate. Reprezentanții rețelei afirmă însă că interesul pentru astfel de spații crește rapid, iar datele obținute printr-un chestionar pe un eșantion de 2.000 de respondenți relevă faptul că grădinile și livezile comunitare sunt preferate de mulți bucureșteni, fiind în topul spațiilor verzi dorite.
Dohotaru relatează și propria experiență: „Am început să cultiv un teren public abandonat după ce copilul meu a ajuns să creadă că mâncarea vine din supermarket. Neavând bunici la țară și pierzând legătura cu natura, grădinile urbane pot deveni o soluție pentru reconectare și educație”. El susține că, pe termen lung, lipsa acestor spații duce nu doar la un dezastru ambiental, ci și la o degradare a sănătății și a nivelului de educație legat de consumul responsabil.
Costuri și pași înainte pentru legalizare
Un alt punct important ridicat de reprezentanții rețelei este costul implementării unor astfel de spații. „Costurile depind de suprafață, de amenajări, de contribuția primăriei și de efortul individual al grădinarilor. Dar dacă primăria oferă teren, eventual și apă, acest lucru e deja un început foarte bun”, afirmă Dohotaru. În acest sens, rețeaua a depus deja solicitări oficiale către primăriile din București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu, dar până acum nu a primit răspunsuri concrete.
În București, miza principală este adoptarea unui regulament local clar, care să permită legal spațiile de grădinărit pe domeniul public. Modelul propus utilizează politici déjà avansate, adaptate specificului municipalității, și are drept scop oficializarea activităților de grădinărit urban. Pentru această inițiativă, asociațiile semnatare au întocmit un proiect de regulament, disponibil pentru consultare și adoptare.
Perspective și provocări
Reprezentanții rețelei sunt conștienți că procesul de legalizare va implica timp și efort politic, dar speră ca această mișcare să devină un punct de inflexiune în politica urbană a Bucureștiului și a altor orașe importante din România. În plus, răspândirea acestor practici ar putea avea efecte pozitive asupra mediului și sănătății comunităților, contribuind la o dezvoltare urbană mai responsabilă și mai sustenabilă.
Pe fondul creșterii interesului pentru stilul de viață sănătos și pentru responsabilitatea față de mediu, oficialii locali sunt puși acum în fața unei decizii istorice: dacă vor sprijini concret dezvoltarea acestor spații verzi alternative, sau vor continua politica tradițională de respingere și așteptare. Până la finalul anului, așteptările sunt ca dialogul dintre civici și autorități să avanseze, iar primele proiecte-pilot să poată deveni realitate în câteva orașe din România.
