Conform Economistul.ro: Riscul de credit comercial devine o prioritate strategică pentru companiile din România
Economia globală, în mare parte, se bazează pe un mecanism financiar mai puțin vizibil decât dobânzile sau inflația: creditul comercial. Acesta permite companiilor să livreze bunuri și servicii cu plata amânată, facilitând astfel fluxurile de numerar și dezvoltarea afacerilor. Cu toate acestea, acest sistem vine cu riscul inerent al neplății, o problemă care capătă amploare în contextul economic actual.
Creditul comercial, motorul ascuns al comerțului internațional
Aproape toate produsele utilizate zilnic, de la tehnologie la mobilier, tranzitează lanțuri de aprovizionare globale. Tranzacțiile dintre companii rareori implică plata imediată, fiind bazate pe acorduri de amânare a plății, cunoscute sub numele de credit comercial. Acest aranjament, unde plata urmează livrării, stimulează comerțul internațional, finanțând până la 60% din schimburile transfrontaliere, conform Fondului Monetar Internațional. Pentru vânzători, acordarea de credit comercial nu este doar o facilitate, ci o necesitate pentru a consolida relații, a rămâne competitivi și a susține vânzările.
Riscul de neplată: o amenințare tot mai pregnantă
Riscul de credit comercial se materializează atunci când un cumpărător nu își onorează obligațiile de plată la termen. Acesta poate lua forma întârzierilor, a pierderilor din creanțe nerecuperabile sau chiar a insolvenței clientului. Consecințele sunt directe: perturbarea fluxurilor de numerar, necesitatea de finanțare externă suplimentară, scăderea lichidității și, în scenarii extreme, falimentul furnizorului. Creanțele comerciale reprezintă o parte semnificativă din activele curente ale unei companii, iar fiecare factură neîncasată echivalează cu un împrumut forțat. Comportamentul de plată al clienților a devenit tot mai imprevizibil, aproape jumătate din facturile B2B la nivel global fiind restante, conform datelor Atradius.
România, pe o poziție de risc ridicat
Datele recente plasează România într-o situație particulară în Europa Centrală și de Est. Țara se numără printre piețele cu cea mai intensă utilizare a creditului comercial B2B, aproape jumătate din tranzacții fiind derulate pe credit, ceea ce sporește expunerea la riscul de neplată. Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager România la Atradius Credito y Caucion, subliniază că, deși companiile românești aplică termene de plată mai scurte comparativ cu alte țări din regiune, deteriorarea comportamentului de plată al clienților anulează în mare parte acest avantaj.
România se confruntă cu întârzieri la plată semnificative, fiind depășită doar de Turcia, Slovacia și Slovenia. Mai mult, spre deosebire de alte piețe, cauzele întârzierilor în România includ frecvent și probleme legate de procesele bancare și operaționale, adăugând un strat suplimentar de complexitate. Efectul se reflectă în indicatorii de performanță ai portofoliilor de creanțe, companiile românești, în special cele medii și mari din industrie și comerț, fiind puternic afectate de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO) și de pierderi din creanțe nerecuperabile. Vechimea creanțelor este un factor determinant, probabilitatea de recuperare scăzând drastic pe măsură ce facturile rămân neîncasate.
Factori care amplifică riscul și soluții pentru gestionare
Riscul de credit comercial este influențat de o multitudine de factori, de la soliditatea financiară a cumpărătorului și istoricul său de plată, la volatilitatea sectorului de activitate. Nu mai este suficientă doar analiza clientului; contextul macroeconomic joacă un rol crucial. Recesiunile economice, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor și volatilitatea valutară pot slăbi fluxurile de numerar și crește incidența neplăților.
În acest climat de incertitudine, gestionarea riscului de credit comercial transcende sfera operațională devenind o prioritate strategică. Asigurarea de credit comercial joacă un rol esențial, acoperind o proporție semnificativă din risc în comerțul internațional, spre deosebire de comerțul intern, unde vânzătorii rețin o pondere mult mai mare a riscului. Pe lângă asigurare, un sistem integrat de management al riscului include monitorizarea bonității clienților, politici de credit adaptate, procese eficiente de colectare a creanțelor și acces la date actualizate privind comportamentul de plată la nivel de industrie și regiune.
Sursa: Economistul.ro
