Conform Economistul.ro: România, prin prisma strategiei energetice deficitare, se confruntă cu o situație paradoxală: exportă energie ieftină în perioadele de producție maximă și importă la prețuri mult mai mari atunci când nevoia internă crește. Această dependență de condițiile meteorologice, în special de nivelul lacurilor de acumulare pentru hidrocentrale, subliniază lipsa unei strategii coerente de stocare a energiei.
Lecția bulgară în stocarea energiei
Vecinii noștri bulgari au demonstrat o abordare mult mai eficientă în gestionarea resurselor energetice, transformându-se într-un lider regional în soluții de stocare. Prin eliminarea barierelor birocratice și recunoașterea unităților de stocare ca participanți independenți la piață, Sofia a facilitat investiții masive. Guvernul bulgar a direcționat 600 de milioane de euro din fonduri PNRR către proiecte comerciale de stocare pe bază de baterii, integrate adesea cu parcuri fotovoltaice.
În paralel, Bulgaria și-a dezvoltat și conservat infrastructura de hidrocentrale cu acumulare prin pompare. Complexul Chaira, cu o capacitate semnificativă, alături de alte centrale similare, oferă o capacitate flexibilă esențială. Aceste instalații funcționează pe principiul simplu al pompării apei în lacurile superioare în perioadele cu energie ieftină, pentru a o elibera prin turbine la cerere, când prețurile cresc.
Proiectul tarnița-lăpuștești: o viziune rătăcită
Situația din România este diametral opusă, marcată de stagnarea proiectelor strategice. Proiectul Tarnița-Lăpuștești, o hidrocentrală cu acumulare prin pompare cu un potențial enorm, se află într-un stadiu administrativ perpetuu de peste patru decenii. Abandonat și reluat ciclic, proiectul nu a avansat niciodată dincolo de faza de planificare, lăsând țara fără o capacitate vitală de stocare. Această lipsă de viziune pe termen lung a decidenților se traduce astăzi într-o vulnerabilitate economică.
Exportul păgubos și paradoxul energetic
Consecința directă a acestei lipse de infrastructură de stocare este exportul de energie ieftină produsă de parcurile fotovoltaice românești în zilele însorite. Fără posibilitatea de a o stoca, România este forțată să o vândă în Bulgaria la prețuri minime, uneori apropiate de zero. Energia astfel achiziționată de vecini este apoi re-exportată către România la prețuri mult mai ridicate, profitând de vârfurile de consum. Astfel, deși producătoare de energie, țara noastră se regăsește într-o poziție de dependență economică față de Bulgaria, un tribut al nepăsării instituționale.
Abordarea problemelor sociale, precum accesul la energie, trebuie să fie prioritară. Discuțiile despre ecologie sau strategii climatice complexe devin secundare atunci când cetățenii nu își mai permit confortul de bază al încălzirii și iluminării. Prioritatea reală a oricărei strategii naționale, fie ea de mediu sau de digitalizare, trebuie să fie securitatea energetică și puterea de cumpărare a populației.
Soluții concrete pentru securitatea energetică
Depășirea acestui cerc vicios necesită implementarea unor măsuri deja validate în alte țări. În primul rând, reglementarea stocării trebuie simplificată, recunoscând unitățile de stocare ca actori independenți pe piață, similar modelului bulgar. Resursele europene, precum cele din PNRR, trebuie direcționate explicit către proiecte comerciale de stocare, nu către studii de fezabilitate sterile.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești trebuie scos din sfera promisiunilor electorale și transformat într-un șantier activ, cu finanțare mixtă și un calendar clar de execuție. Numai o țară care își asigură propria furnizare de energie, fără a depinde de fluctuațiile pieței internaționale, poate aspira cu adevărat la reziliență. Deciziile clare și acțiunile ferme sunt singurele capabile să schimbe situația.
Sursa: Economistul.ro
