România, Polonia și Ungaria urmează să ajungă în fața instanței de la Bruxelles pentru a soluționa o dispută legată de contractele de vaccinare împotriva COVID-19 puse în discuție în contextul celor mai mari achiziții publice din Uniunea Europeană. În următoarele săptămâni, tribunalele belgiene vor decide asupra obligației acestor state de a plăti pentru vaccinurile comandate, chiar dacă unele doze nu mai sunt dorite sau necesare de către autorități, într-un conflict care scoate în evidență tensiuni mai ample între statele membre și companiile farmaceutice.
Reacția autorităților și situația contractuală
Disputa a escaladat după ce autoritățile din aceste țări au refuzat să primească sau să plătească pentru anumite livrări de vaccinuri Pfizer și BioNTech, pe fondul scăderii cererii și a stocurilor soldate. În cazul României, livrările pentru aproximativ 28 de milioane de doze, însumând peste 600 de milioane de euro, au fost oprite, pe motivul lipsei de necesitate. Polonia riscă să plătească aproape 1,4 miliarde de euro pentru contracte semnate în criza inițială, în timp ce Ungaria se confruntă cu pretenții de ordinul zecilor de milioane de euro.
Reprezentanții români explică că aceste contracte trebuie interpretate în contextul legal și al legislației UE, adăugând că situația a fost influențată de o presiune exercitată de Pfizer pentru respectarea unor angajamente de volum, chiar și după consolidarea ideii că pandemia a scăzut în intensitate. “Acordurile trebuie privite prin prisma dreptului contractual și a legislației în vigoare, iar decizia finală va determina dacă țările au obligația de a achita pentru dozele comandate anterior”, afirmă oficialii români.
Mutările companiilor farmaceutice și poziția lor
De partea cealaltă, Pfizer susține că respectă drepturile contractuale și că se află în proces de a-și proteja interesele în fața punctelor de vedere ale statelor. Potrivit companiei, ea încearcă să convingă autoritățile să își onoreze angajamentele inițiale, menționând că a dat dovadă de flexibilitate și de un angajament continuu de adaptare la condițiile sănătății publice care s-au schimbat radical. „Pfizer a făcut tot posibilul pentru a oferi sprijin statelor, chiar dacă obligativitatea de a plati pentru dozele nesolicitate poate fi considerată controversată”, au transmis reprezentanții firmei farmaceutice.
În mod clar, poziția Pfizer – și nu doar ea – dezvăluie tensiuni între sectorul privat și autoritățile publice, în contextul unei pandemii globale și al unei crize sanitare fără precedent.
Ce urmează în procesul de la Bruxelles
Cazurile României și Poloniei vor fi judecate în instanța belgiană în următoarele săptămâni, iar decizia va stabili dacă aceste țări au obligația legală de a plăti pentru vaccinurile comandate, chiar dacă nu mai intenționează să le utilizeze sau să le accepte. Pentru Ungaria, audierea a fost programată separat, semnalând o abordare diferită în cazul acestei țări.
Experții atrag atenția că acest proces ar putea avea repercusiuni semnificative asupra modului în care achizițiile comune de vaccinuri sunt negociate în viitor, precum și asupra relațiilor dintre state și marile corporații. Tensiunile din această speță evidențiază dificultățile unui proces de achiziție coordonată în cadrul Uniunii Europene, în condițiile în care deciziile de cumpărare au fost influențate de contextul de urgență și de situația pandemiei.
Contextul politic și provocările legale
La momentul semnării acestor contracte, liderii europeni au fost chemați să acționeze rapid, pentru a asigura resursele necesare vaccinării populației în cele mai grele momente ale crizei sanitare. Oficialii europeni au explicat că, atunci, „nu se întrevedea sfârșitul pandemiei” și că fiecare stat avea libertatea să decidă dacă încheie sau nu astfel de acorduri.
Însă, odată cu declinul pandemiei și reducerea cererii, unele guverne au preferat să renunțe la anumite doze, ceea ce a generat conflicte legale cu companiile farmaceutice. În România, de exemplu, autoritățile au oprit plata pentru aproape 28 de milioane de doze, invocând schimbarea nevoilor reale.
Pe plan european, această situație ridică întrebări despre modul de negociere și despre flexibilitatea contractuală în situații de criză, dar și despre impactul deciziilor naționale asupra solidarității europene. Decizia finală a tribunalului de la Bruxelles ar putea seta un precedent important pentru gestionarea unor astfel de contracte în viitor, în special în contextul unor crize globale.
În timp ce țările implicate își așteaptă verdictul, rămâne de urmărit dacă acest conflict va deveni un model pentru reformarea modului în care UE și-marile companii farmaceutice colaborează în cazul achizițiilor de echipamente medicale și vaccinuri. În orice caz, acest proces scoate la suprafață dificultățile și dilemele unui sistem de achiziții cu implicații majore asupra sănătății publice și a bugetelor publice ale statelor membre.
Sursa: Adevărul
