România riscă să piardă ultimii bani europeni pentru autostrada A7, unul dintre proiectele strategice pentru dezvoltarea infrastructurii în regiunea Moldovei. Tronsonul dintre Adjud și Roman, care trebuie să fie finalizat până la 31 august 2026 pentru a accesa integral finanțarea nerambursabilă, se confruntă cu probleme majore de progres, iar șansele ca lucrările să fie gata la termen sunt din ce în ce mai mici. Dacă ritmul actual nu se accelerează semnificativ, tara noastră ar putea pierde fondurile europene deja alocate pentru acest tronson, lăsând în urmă o oportunitate importantă pentru modernizarea rețelei rutiere din regiunea moldoveană.
Stadiul fizic și punctele critice ale șantierului
Reprezentanții Asociației Pro Infrastructură atrag atenția că, deși în prezent există posibilitatea de a se respecta termenul, situația este extrem de delicată. Cu un efort susținut, constructorii pot aduce finalizarea la termen, dar condiția principală este mobilizarea exemplară a echipelor. În prezent, cele două contracte pentru tronsoanele Adjud-Bacău Sud au atins, în medie, un stadiu fizic de aproximativ 95% și, respectiv, 70%. În schimb, celelalte trei contracte pentru segmentul Bacău Nord-Pașcani abia au atins 45%, ceea ce indică întârzieri semnificative. Termenul de finalizare, stabilit pentru toate aceste secțiuni, a fost fixat pentru noiembrie 2025, dar dificultățile de progres pot pune în pericol respectarea acestuia.
Cele mai grave întârzieri sunt concentrate pe anumite puncte strategice, precum pasajele peste magistrale feroviare și drumurile naționale, unde lucrările avansează cu dificultate. Cel de pe Răcăciuni-Bacău, situat la est de Cleja, include un pasaj de 1,2 kilometri peste magistrala feroviară M500, iar altul, de 730 metri, se află la est de Nicolae Bălcescu. La nord de Bacău, un alt pasaj mare, peste aceași magistrală și DN2, a fost încă neînceput, ceea ce subliniază problemele operaționale majore ale proiectului. La Roman, problemele sunt vizibile, cu un viaduct de mari dimensiuni abia ieșind din pământ, iar podul peste râul Moldova fiind încă la nivel de fundații.
„Mai grav este că pe lângă structurile mari sunt foarte, foarte multe altele mai mici, pe și peste A7. Deci un volum de muncă impresionant pe cei aproape 100 de kilometri dintre Adjud Nord și Săbăoani care trebuie livrați la 31 august 2026”, a explicat organizația, adăugând că, deși lucrările la umpluturi și asfalt pot fi accelerate, această grabă riscă să afecteze grav calitatea finală a infrastructurii.
Perspective și posibilități de redresare
În ciuda dificultăților, Asociația Pro Infrastructură susține că există încă oportunitatea de deschidere parțială a unor tronsoane, dacă se va mobiliza eficient. În cazul segmentului Adjud Nord-Răcăciuni, existp posibilitatea ca până la sfârșitul lunii aprilie să se permită circulația, dacă constructorul și autoritățile implicate vor acționa cu o mobilizare extraordinara. Pentru tronsonul până la Bacău, însă, realizarea finală până la sfârșitul lunii iunie pare improbabilă, din cauza volumului mare de lucrări rămase.
„La Bacău putem ajunge cel mai devreme la final de iunie doar cu o mobilizare fantastică și asta numai dacă antreprenorul și CNAIR doresc deschideri secvențiale și muncitorii sunt concentrați masiv pentru acest scop”, se precizează în apărarea acestui proiect. Potențialele redeschideri parțiale ar putea fi un pas spre utilizarea mai eficientă a fondurilor, dar pentru finalizarea corespunzătoare și siguranța șoselelor acest lucru necesită eforturi coordonate și o mobilizare fără precedent.
Cu toate provocările de pe teren și întârzierile semnificative, viitorul autostrăzii A7 rămâne incert, în condițiile în care fondurile europene sunt limitate și pot fi pierdute dacă nu se respectă termenele stabilite. Odată cu apropierea termenului de finalizare, autoritățile și constructorii trebuie să găsească soluții pentru a revitaliza proiectul, pentru a nu pierde oportunitatea de a lega Moldova de restul țării printr-o infrastructură modernă și sigură. În condițiile în care ritmul de lucru nu se accelerează, cel mai probabil va trebui să se caute alternative pentru optimizarea șantierului și pentru asigurarea unei calități pe măsura așteptărilor, înainte ca bani europeni să fie irosiți pe proiecte neterminate.
