Posibila reformare a sistemului de sănătate din România ridică din nou întrebări despre direcția în care se îndreaptă această componentă vitală a sistemului public. De opinie contrară însă cu privire la măsurile care trebuie luate, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu-Remus Moldovan, a trasat recent diferențele dintre ceea ce înseamnă o adevărată reformă în domeniu și propunerile superficiale sau lipsite de fundament.
Reforma adevărată nu înseamnă spargerea monopolului
Într-o intervenție telefonică, duminică seară, oficialul a subliniat faptul că intenția de a sparge monopolul CNAS nu reprezintă, în opinia sa, o reformă reală în sănătate. “Adevărata reformă din sănătate nu este ‘spargerea monopolului CNAS’, ci ‘autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți’”, a explicat Moldovan. Declarația sa vine ca un răspuns la inițiativele de restructurare a sistemului care au fost puse pe tapet în ultima perioadă, inclusiv cele promovate de către oficiali ai Ministerului Sănătății.
În viziunea sa, trecerea de la un sistem în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate deține practic controlul exclusiv asupra fondurilor ar trebui să aibă ca scop crearea unui cadru în care resursele să fie utilizate eficient, transparent și centrat pe nevoile pacientului. Moldovan consideră că nu desființarea CNAS sau fragmentarea sistemului vor soluționa problemele cronice ale sănătății românești, ci mai degrabă o reformă structurală, care să permită autonomie și responsabilizare pentru toate părțile implicate.
Contextul politic și dezbaterile din domeniu
Reacția CNAS intervine într-un moment în care discuțiile legate de reforma sistemului național de sănătate sunt din ce în ce mai intense. Ministrul Sănătății, în ultimele zile, declarase că intenționează să impulsioneze modificări radicale, inclusiv desființarea unor structuri sau reorganizarea în profunzime a modului în care fondurile publice sunt administrate. În discursurile oficiale, se vorbește despre nevoia de a “sparge monopolul”, concept care are susținători și critici deopotrivă.
Pentru mulți observatori, însă, aceste propuneri pot risca să complicate situația mai mult decât să o remedieze. România continuă să fie codașă în Europa în privința investițiilor în sănătate și în serviciile medicale, iar problemele structurale sunt de mult timp evidente: lipsa fondurilor, corupția, birocrația și gestionarea ineficientă a resurselor.
De ce autonomia ar putea fi cheia reformei?
Horațiu-Remus Moldovan argumentează că soluția nu constă în desființarea întregului sistem, ci în crearea unui cadru mai flexibil și mai responsabil pentru cheltuirea fondurilor. “Autonomia reală a asigurărilor de sănătate” presupune ca, în condițiile în care fondurile sunt deținute de entități separate, acestea să aibă libertatea de a decide modul în care le utilizează, dar și obligația de a justifica aceste decizii.
Această orientare către responsabilizare și transparență ar putea, în opinia lui, să rezolve o parte din problemele de fond ale sistemului: lipsa de eficiență, risipa de resurse și lipsa unei pianificări strategice pe termen lung. În plus, o astfel de reformă ar putea stimula concurența și inovarea în sectorul serviciilor medicale, ceea ce, în final, ar duce la o creștere calitativă a serviciilor oferite.
Ce urmează pentru sistemul de sănătate din România?
Deși declarațiile oficialilor indică o anumită poziție de principiu în favoarea responsabilizării și autonomiei, rămâne de văzut dacă aceste idei vor fi transpuse efectiv în politici publice concrete. Într-un sistem în care interesele multiple – ale politicii, ale grupurilor de interese și ale specialiștilor – se intersectează adesea, orice reformă de anvergură va fi supusă unor dezbateri intense, uneori chiar compromisă de interesele politice sau economice.
Pentru moment, avertismentele lansate de reprezentanți ai CNAS și ale unor experți din domeniu indică o nevoie acută de reevaluare a direcției în care se îndreaptă sistemul național de sănătate. Implementarea unei reforme fundamentale, axată pe ideea de autonomie și responsabilitate, pare a fi cheia pentru asigurarea unui sistem mai eficient, mai corect și mai adaptat nevoilor reale ale cetățenilor, dar procesul va necesita răbdare, consens și viziune pe termen lung.
