Ilfovul își depășește Bucureștiul în consumul de ambalaje din plastic, o diferență ce reflectă problemele cronicizate ale regiunii legate de apa potabilă și de infrastructura de salubritate. În timp ce capitala beneficiază de un sistem de apă potabilă aproape universal, județul limitrof se confruntă cu un deficit major, generând un flux constant de ambalaje PET returnate mai frecvent de locuitorii săi.
Analiza datelor din Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) scoate la iveală că un ilfovean aruncă, în medie, cu 20 de PET-uri mai mult pe an decât un bucureștean. Această diferență nu este doar o chestiune de stil de viață, ci o consecință directă a infrastructurii deficitare în zonele limitrofe Capitalei. În multe cazuri, oamenii din Ilfov sunt nevoiți să cumpere apă îmbuteliată, întrucât rețeaua publică de furnizare a apei nu este sigură sau chiar nu există.
Situația de la fața locului dezvăluie însă un tablou mai complex: peste 134 de milioane de ambalaje din plastic au fost returnate în județul Ilfov în doar un an, contextualizate de aproape 58 de milioane de recipiente metalice și 52,7 milioane de sticle din sticlă. Aceasta în condițiile în care volumul total de ambalaje returnate în Ilfov este de aproape 19.600 de tone, o cifră considerabilă, dar doar o parte din ceea ce se poate colecta pentru reciclare. Fluxul constant de ambalaje indică nu doar o nevoie de gestionare eficientă a deșeurilor, ci și o criză de apă, iar această situație duce, inevitabil, la un consum excesiv de apa îmbuteliată.
Există o diferență clară între Ilfov și București în modul în care se gestionează resursele și în comportamentul consumatorilor. În Capitală, peste 59.000 de tone de ambalaje au fost returnate în 2025, predominante fiind cele din sticlă și plastic, însă raportate la populația mai numeroasă, acestea generează o medie mai mică per persoană. În plus, infrastructura centralizată de apă potabilă din București acoperă aproape întregul oraș, reducând dependența de apa îmbuteliată, spre deosebire de județul Ilfov, unde corupția și gestionarea defectuoasă a fondurilor publice, precum cazul din Otopeni, contribuie la poluarea deja problematică a pânzei freatice.
De altfel, de-a lungul anului trecut, județul Ilfov a înregistrat majoritatea ambalajelor colectate la nivel național, cu aproape 134 de milioane de recipiente din plastic, peste 58 de milioane de metal și alte milioane din sticlă, toate colectate prin Sistemul de Garanție-Returnare. Aceste cifre indică un comportament de reciclare tot mai responsabil, dar și o dependență de apa îmbuteliată, ce nu poate fi explicată doar prin obiceiuri de consum, ci și de neajunsurile infrastructurii.
De altfel, datele lunare arată un flux constant de ambalaje returnate, cu variații sezoniere, cele mai ridicate cifre fiind în lunile de vară, când consumul de apă și de produse în ambalaje crește, și cele mai scăzute în prima parte a anului. Plasticul se detașează ca materialul cel mai frecvent reciclat, însă greutatea în schimb rămâne la sticlă, aceasta fiind extrem de prezentă în volumele totale. Toate aceste ambalaje sunt transportate spre centrele de sortare, de unde ajung la reciclatori pentru a fi transformate în noi produse, în efortul de a susține economia circulară.
Bucureștiul reprezintă o altă poveste, cu peste 59 de mii de tone de ambalaje returnate în cele șase sectoare. Cele mai mari volume provin din sticlă, urmată de plastic și metal, dar compartimentarea indică un comportament diferit la nivel de administrare și infrastructură. Sectorul 3 conduce clasamentul, iar Sectorul 5 înregistrează cele mai mici cifre, ceea ce relevă disparități regionale în gestionarea deșeurilor. Această diferență între zone sugerează și nevoia de extindere a sistemelor integrate de colectare și reciclare, pentru ca resursele să fie gestionate uniform și eficient.
Pentru întreaga țară, cifrele demonstrează un progres considerabil: peste 5 miliarde de ambalaje au fost reciclate în 2025, cu o rată de colectare de 83%. În ultima lună a anului, peste 350 de milioane de ambalaje au fost colectate, consolidând trendul ascendent al responsabilității civice față de mediu. Aceasta reflectă încrederea tot mai mare în sistem, precum și gradul crescut de implicare al consumatorilor în gestionarea deşeurilor.
În contextul acestor evoluții, perspectivele pentru viitor vizează nu doar creșterea volumului de ambalaje reciclate, ci și îmbunătățirea calității apei din zonele limitrofe. Investițiile în infrastructură și combaterea corupției, precum și consolidarea sistemului de colectare selectivă, sunt esențiale pentru reducerea dependenței de apa îmbuteliată. În același timp, implicarea civic-organizată și educația pentru protejarea mediului trebuie să continue, pentru ca România să devină un exemplu de bune practici în gestionarea resurselor și protejarea mediului înconjurător.
