Conform Descopera: Cea mai detaliată imagine a suprafeței Soarelui, dezvăluită de astronomi
Astronomii au publicat cea mai detaliată imagine obținută vreodată a suprafeței Soarelui, oferind o perspectivă fără precedent asupra proceselor dinamice care guvernează steaua noastră. Noul tablou cosmic, realizat cu ajutorul telescopului solar Daniel K. Inouye din Hawaii, cel mai mare din lume, a scos la iveală mici vârtejuri de plasmă cu diametre de aproximativ 20 de kilometri.
Aceste descoperiri, comparabile cu identificarea portretului de pe o monedă aflată la o distanță de circa 120 de kilometri, subliniază importanța fenomenelor la scară mică în influențarea comportamentului complex al Soarelui. Detaliile vizibile în fotografii oferă dovezi clare ale unor instabilități termodinamice care se desfășoară la un nivel de finețe inimaginabil până acum.
Observații ce redau dinamica fotosferei
Imaginile vizează fotosfera, stratul vizibil al Soarelui, unde plasma fierbinte emite lumina pe care o percepem. Această zonă este într-o continuă mișcare, modelată de curenți puternici de convecție și de câmpuri magnetice intense. La suprafață, se pot observa structuri asemănătoare unor bule, denumite granule solare, care au dimensiuni cuprinse între 500 și 2.000 de kilometri și acoperă întreaga fotosferă.
Pentru a captura aceste detalii minuscule, cercetătorii au combinat date obținute cu telescopul Daniel K. Inouye cu imagini realizate de o cameră specială a Institutului Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar din Germania. Rezultatele au fost apoi comparate și validate prin simulări pe calculator de ultimă generație.
Instabilități Kelvin-Helmholtz, surprinse cu o claritate sporită
Analiza atentă a marginilor granulelor solare a confirmat prezența instabilităților Kelvin-Helmholtz la suprafața Soarelui. Acest fenomen fizic apare atunci când două fluide cu viteze diferite se deplasează unul pe lângă celălalt, generând mici perturbații care se transformă în valuri și vârtejuri. Deși astfel de instabilități sunt cunoscute și observate pe suprafața lacurilor sau în atmosferele altor planete, apariția lor pe Soare a fost surprinsă acum cu o claritate fără precedent.
„Pentru a detecta aceste vârtejuri a fost necesar să distingem structuri de aproximativ 20 de kilometri de la suprafața Soarelui”, a explicat astronomul Michiel van Noort, coautor al studiului. El a adăugat că această performanță se află la limita capacităților actuale ale telescopului solar, dar și ale simulărilor numerice. Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă științifică Nature.
Sursa: Descopera
