O descoperire remarcabilă în adâncurile apelor din Peninsula Coreea: oamenii de știință au identificat o specie de moluscă atât de veche încât aproape că a evoluat de neatins în ultimii 300 de milioane de ani. Noul nesupus vremurilor, botezat Acanthochitona feroxa, adaugă un capitol surprinzător în cartea evoluției marine, schimbând modul în care înţelegem biodiversitatea acestor creaturi ancestrale.
O specie veche și misterioasă dezvăluită prin tehnologie avansată
De-a lungul timpului, chitoniile, cunoscute și sub denumirea de chitoni sau chitonii oceanici, au fascinat cercetătorii datorită cochiliilor lor inconfundabile, compuse din opt plăci interconectate, formând o armură naturală. Trăiesc pe fundul oceanelor, de la zonele tropicale până la regiunile polarice, și se adaptează atât în bazinele de maree, cât și în apele adânci, reprezentând o aproape completă mirrorscroll a vieții marine primitive.
Este remarcabil faptul că, deși există aproape 940 de specii de chitoni în lume, foarte puține dintre ele au rămas aparent neatinse de trecerea mileniilor. În timp ce clasificarea anterioară se baza exclusiv pe forma și structura cochiliei sau pe modul de hrănire, cercetători de la Universitatea Națională Kyungpook din Coreea de Sud au adoptat o abordare inovatoare, combinând analiza ADN-ului cu examinarea fizică a speciilor.
Genetică și microscopie: cheia descoperirii
Echipa a colectat mai multe exemplare din genul Acanthochitona, analizând genomul mitocondrial complet — un instrument puternic, deoarece ADN-ul mitocondrial acumulează mutații relativ rapide și poate dezvălui diferențe subtile între specii înrudite. În plus, au examinat gena COI, un marker genetic utilizat frecvent pentru delimitarea speciilor.
Rezultatele au fost surprinzătoare: pe probele recoltate de pe coasta Coreei, cercetătorii au identificat modele genetice distincte atât în ADN-ul mitocondrial, cât și în secvențele de COI. Pentru a confirma dacă aceste diferențe genetice corespund unor trăsături fizice specifice, a fost folosit un microscop electronic de mare putere, care a permis observația detaliată a spiculelor dorsale și a radulei, mecanismul de hrănire al moluștei.
O evoluție de peste 80 de milioane de ani
Această combinație de dovezi genetice și morfologice a condus la concluzia că forma observată reprezintă o specie nouă. Astfel, cercetătorii au estimat că, în urmă cu aproape 84 de milioane de ani, în perioada Cretacicului târziu, genul Acanthochitona s-a separat de alte linii evolutive de chitoni.
Noul descendant al acelor epoci înghețate în timp a fost denumit Acanthochitona feroxa, datorită aspectului său „fioros”. În limba latină, «ferox» înseamnă «fioros», o codificare a aspectului său robust, cu spicului ascuțiți și o carapace ce amintește de o armură de luptă.
Relevanță pentru istoria marinară și evoluție
Descoperirea acestor moluște străvechi nu doar adaugă un nou membru în familia de chitoni, ci și oferă perspective valoroase pentru înțelegerea evoluției marine. Studiul contribuie la elucidarea proceselor de speciație, precum și la clarificarea relațiilor filogenetice în cadrul familiei Acanthochitonidae, o componentă importantă a ecosistemelor oceanice din Pacificul de Vest.
„Aceste descoperiri contribuie la înțelegerea proceselor de speciație și a relațiilor filogenetice din cadrul familiei Acanthochitonidae, oferind perspective valoroase asupra schemei de clasificare și evoluției genomului mitocondrial al chitoni din Pacificul de Vest,” explică autorii studiului. În același timp, cercetarea scoate în evidență modul în care tehnologiile moderne, precum secvențierea ADN-ului și microscopie avansată, pot revoluționa modul de studiu al formelor de viață extrem de vechi și fragile.
Deși studiul s-a concentrat pe apelor adânci ale Coreei, cercetătorii au promis că markerii genetici și imagistica de înaltă rezoluție vor fi împărtășite internațional, pentru a permite identificarea acestei specii și în alte părți ale lumii. Este un pas important într-un efort global de documentare a biodiversității marine, aproape în pericol de dispariție, datorită presiunilor asupra habitatelor naturale.
Privind spre viitor, aceste descoperiri deschid uși pentru cercetări suplimentare asupra originii și evoluției moluștelor și a ecosistemelor în care s-au dezvoltat, dar și pentru protejarea efectivă a acestor relicve ale trecutului, care continuă să ne uimească cu complexitatea și longevitatea lor. În pofida trecerii mileniilor, aceste creaturi par atât de bine conservate încât par să fi fost martori tăcuți ai unei epoci de mult apuse, dar încărcate de taine.
