Conform Descopera: Maimuțele fac aceeași asociere sunet-formă ca oamenii
Un nou studiu, realizat pe maimuțe macac, sugerează că acestea fac în mod spontan aceeași asociere între forme vizuale și sunete, un fenomen observat anterior doar la oameni. Cercetarea, care a implicat nouă primate de la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore, ar putea oferi indicii despre bazele evolutive ale limbajului uman.
Experimentul, inspirat de testul „Bouba-Kiki” conceput inițial în anii 1920, a demonstrat că, indiferent de limba sau alfabetul vorbit, oamenii tind să numească o formă ascuțită „Kiki” și una rotunjită „Bouba”. Această corespondență pare să fie universală în rândul speciei umane, iar noile descoperiri arată că ar putea fi prezentă și la alte primate.
Cum a decurs experimentul cu maimuțele
Cercetarea a utilizat opt macaci cu coadă lungă (Macaca fascicularis) și un macac porc sudic (Macaca nemestrina). Într-o primă fază, animalele au fost antrenate să asocieze un capac decorat cu un pahar în care se afla hrană, fără a fi expuse la sunete.
În etapa următoare, maimuțelor li s-au prezentat două pahare, fiecare acoperit cu un capac ce ilustra o formă: una ascuțită și una rotundă. În fundal, se reda fie cuvântul „Bouba”, fie „Kiki”. Fără nicio instrucțiune prealabilă despre alegerea „corectă”, maimuțele au manifestat o preferință clară.
Preferințe clare pentru anumite combinații
Rezultatele au arătat că maimuțele au selectat în mod spontan capacul cu forma rotundă atunci când au auzit sunetul „Bouba”. În mod similar, atunci când s-a redat „Kiki”, primate au ales preponderent capacul cu forma ascuțită.
Analiza statistică a demonstrat că probabilitatea ca maimuțele să aleagă forma rotundă în timpul probelor cu „Bouba” a fost de aproape șase ori mai mare comparativ cu probelor cu „Kiki”. Acest rezultat depășește cu mult o alegere aleatorie, indicând o preferință reală pentru anumite combinații sunet-formă.
Implicații pentru înțelegerea limbajului
Deși studiul este publicat momentan sub formă de preprint pe platforma bioRxiv, fără a fi parcurs încă procesul de evaluare inter pares, descoperirea este semnificativă. Ea sugerează că, la baza limbajului uman, ar putea sta asocieri senzoriale vechi, moștenite genetic.
Autorii cercetării postulează că aceste corespondențe sunet-formă nu sunt exclusive oamenilor, ci se bazează pe tendințe perceptive prezente la primate, posibil moștenite de la un strămoș comun. Această constatare mută focusul discuției evolutive de la caracterul unic uman al acestui efect la răspândirea sa în rândul altor vertebrate. Descoperirea deschide noi direcții de cercetare privind bazele perceptive ale evoluției limbajului.
Sursa: Descopera
