Un strămoș bizar al crocodililor, care începea viața mers pe patru picioare și ajungea să se deplaseze pe două, a fost descoperit recent de cercetători
Un nou fragment din puzzle-ul evoluției reptilelor a ieșit la lumină, oferind perspective surprinzătoare asupra rădăcinilor animalelor care astăzi sunt cunoscute drept crocodili. Fosila unui animal denumit Sonselasuchus cedrus, aparținând grupului Shuvosauridae, scoate la iveală un mod de viață chiar mai fascinant și mai neobișnuit decât s-a crezut până acum despre aceste reptile. Descoperirea, realizată de o echipă de paleontologi americani, schimbă percepția asupra dezvoltării acestor animale, arătând că anumite trăsături evolutive au fost mai variate și mai complexe decât anticipaseră specialiștii.
Mersul pe două picioare în timpul maturizării
Conform noilor cercetări, Sonselasuchus, animal de mărimea unui pudel, avea o viață marcată de schimbări radicale în modul de deplasare odată cu trecerea anilor. În perioada juvenilă, acest reptil avea membre aproape proporționale, adaptați pentru mersul pe patru picioare, un comportament comun pentru speciile mici și în dezvoltare. Însă, pe măsură ce ajungea la maturitate, picioarele posterioare deveneau tot mai lungi și robuste, ceea ce îi permitea să-și schimbe modul de deplasare — din patru pe două picioare. Aceasta este o caracteristică cu adevărat neobișnuită în lumea reptilelor, fiind extrem de rar întâlnită în natură.
„Analizând proporțiile scheletelor membrelor la diferite animale, cercetătorii au stabilit că postura sa bipedă ar fi putut fi rezultatul unui model de creștere diferențiat”, explică Elliott Armour Smith, cercetătorul principal al studiului. „Credem că Sonselasuchus avea membre mai scurte în perioada juvenilă, iar cele posterioare deveneau mai lungi odată cu maturizarea. Practic, aceste creaturi își începeau viața mergând pe patru picioare, iar pe măsură ce creșteau, ajungeau să meargă pe două. Acest lucru este deosebit de neobișnuit în peisajul evolutiv”, adaugă acesta.
Constelația fosilelor din Arizona și aspectul animalului
Descoperirea, făcută în 2014 în cadrul unei expediții în Arizona, a frapat pe toți cei implicați în studiu. Situl Petrified Forest National Park, unde au fost găsite aproape 950 de fosile de Sonselasuchus, rămâne unul dintre cele mai bogate în vestigii paleontologice din America de Nord. În cadrul acelor săpături, peste 3.000 de oase fosilizate au fost excavate, descoperiri ce continuă să aducă noi informații despre diversitatea și modul de viață al trașurilor de odinioară.
Aspectul animalului, cu o înălțime de aproximativ 63 de centimetri, era cel al unei reptile cu un cioc fără dinți, ochi mari și oase goale în interior, caracteristici ce împart asemănări cu anumite dinozauri din grupul Ornithomimidae. Totuși, specialiștii subliniază că acestea au evoluat separat, aceste trăsături fiind rezultatul unor adaptări convergente. În timp ce dinozaurii Ornithomimidae reprezentau o clasă diferită, Sonselasuchus și rudele sale arată clar că anumite caracteristici fiziologice, precum mersul biped sau oasele goale, au fost abordări evolutive eficiente și în cadrul speciei crocodiliforme.
Habitat și rolul ecologic
Analiza fosilelor indică faptul că Sonselasuchus trăia în păduri, în zone acoperite cu conifere veșnic verzi, asemănătoare cu arborele de cedru, de unde și denumirea speciei. Numele completo, Sonselasuchus cedrus, pune în evidență atât zona de proveniență, cât și habitatul predominat în timpul Triasicului târziu, acum peste 200 de milioane de ani.
Profesorul Christian Sidor, coautor al studiului, explică că această descoperire reprezintă rezultatul unei activități de cercetare de peste un deceniu în Parc Național Petrified Forest, un sit faimos pentru bogăția fosililor. „De la începutul descoperirilor în 2014, am colectat chiar peste 3.000 de fosile din acest loc, și descoperirile nu încetează. În plus față de Sonselasuchus, am găsit fosile de pești, amfibieni, alte reptile și dinozauri. Este o zonă de o fertilitate paleontologică deosebită”, spune Sidor.
Peisajul geografico-geologic al sitului, precum și diversitatea de specii descoperite, reflectă complexitatea ecosistemului în care aceste reptile dispuneau de un rol vital. Evoluția și comportamentul lor, încapsulate în fosile, ne sugerează că adaptările lor au fost mult mai variate și mai adaptative decât s-a crezut anterior.
În prezent, cercetările continuă, fiind posibil ca în următorii ani să se descopere și alte detalii despre această specie și despre procesul evolutiv al crocodililor. O imagine clară a lumii preistorice a acestor animale, de fapt, se conturează tot mai precis, oferindu-ne o perspectivă fascinantă asupra modului în care natura și-a adaptat ființele pentru a trăi în diferite epoci.
