Conform Descopera: Descoperire uluitoare: Supernova fără raze gamma redefinește moartea stelelor
Astronomii au surprins pentru a doua oară în istorie momentul exact al izbucnirii inițiale de radiații a unei supernove, dar ceea ce a urmat a fost complet neașteptat și ar putea schimba înțelegerea noastră despre cum mor stelele. Descoperirea, realizată cu ajutorul noului telescop spațial Einstein Probe, ar putea crea noi categorii de stele care explodează.
Evenimentul astronomic, denumit SN 2026gzf, s-a produs într-o galaxie aflată la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină distanță. Detectorul de raze X Einstein Probe a fost cel care a înregistrat prima strălucire, permițând ulterior altor telescoape să se orienteze rapid către sursa semnalului. Echipe de cercetători au confirmat că emisia de raze X provenea de la unda de șoc a supernovei, momentul critic când explozia străpunge suprafața stelei. Datorită naturii extrem de scurte a acestui fenomen, care durează doar câteva secunde sau ore, observații definitive ale unei astfel de erupții au fost posibile doar o singură dată înainte, cu 18 ani în urmă.
O anomalie neașteptată în spectrul luminos
Analizând spectrul luminos al SN 2026gzf, astronomii au constatat că semăna cu o supernovă de Tip Ic cu linii spectrale largi. Acest tip de supernovă este de obicei asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice unde de energie din univers, cauzate de jeturi de materie emise cu viteze amețitoare. Cu toate acestea, în cazul SN 2026gzf, nicio explozie de raze gamma nu a fost detectată.
„O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”, a explicat profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon. Operaționalizarea recentă a Observatorului Vera C. Rubin a permis astronomilor să dispună de imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de marele eveniment, oferind indicii valoroase.
Vânturile stelare extreme, explicatia fenomenului
Datele colectate au dezvăluit că steaua mamă a supernovei era de tip Wolf-Rayet, o categorie de stele masive cunoscute pentru vânturile stelare extrem de puternice. Înainte de explozia finală, steaua a expulzat succesiv straturi de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul. Acest proces a creat un mediu dens în jurul stelei, un „scut” care ar fi putut împiedica propagarea exploziei de raze gamma către Pământ, făcând-o nedetectabilă.
Această descoperire sugerează că exploziile de raze gamma nu sunt o caracteristică obligatorie pentru toate supernovele de acest tip. Prin urmare, stelele cu o masă de cel puțin 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui ar putea avea un mod de a-și încheia existența care nu a fost identificat până acum de știința astronomică.
Sursa: Descopera
