La 106 ani de la scufundarea sa și la 18 ani de la lansarea filmului iconic regizat de James Cameron, poveștile despre Titanic continuă să fascineze. Dezastrul maritim, care a avut loc în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, a rămas un simbol al tragediei și al pierderii de vieți omenești. Naufragiul a curmat viața a 1.514 din cei 2.228 de pasageri și membri ai echipajului aflați la bord.
Vremea „perfectă” și rolul ei în tragedie
Contrar așteptărilor, condițiile meteorologice din noaptea tragediei au fost surprinzător de liniștite. Meteorologul Edward Lawrence a sugerat că tocmai această vreme calmă ar fi contribuit la nenorocire. Lipsa vântului și a valurilor ar fi împiedicat dispersarea planctonului fosforescent din jurul aisbergului, astfel încât santinelele de pe punte nu au detectat pericolul la timp.
Ofițerul secund Charles Lightoller a subliniat, de asemenea, că absența planctonului a fost un factor determinant. Ancheta din 1912 a arătat că echipajul a avut doar 37 de secunde pentru a schimba cursul navei și a evita coliziunea. Totuși, o investigație mai recentă sugerează că ar fi avut la dispoziție un minut întreg. Indiferent de timpul rămas, soarta Titanicului părea pecetluită.
Un „incendiu” mocnit la bord
Un alt aspect mai puțin cunoscut al tragediei este incendiul care a izbucnit în depozitele de cărbune ale Titanicului, înainte de plecarea sa. Flăcările continuau să ardă în momentul în care pachebotul a pornit spre New York. Ironia sorții a făcut ca incendiul să fie, de fapt, stins de aisbergul care a lovit vasul, inundând astfel încăperile cu cărbune.
Proprietarul Titanicului, JP Morgan, se pare că ar fi exercitat presiuni asupra echipajului pentru a menține o viteză maximă, posibil pentru a ajunge mai repede la destinație, dar și pentru a evita o eventuală explozie. Morgan, care ar fi trebuit să fie la bordul navei, a anulat în ultimul moment călătoria.
Misterele și poveștile nespuse
William T. Stead, un jurnalist celebru, prezisese, într-o povestire din 1886, un dezastru maritim similar. În povestea sa, un vapor se scufunda din cauza unei coliziuni, din cauza lipsei bărcilor de salvare. Stead a murit chiar pe Titanic, 20 de ani mai târziu.
Căpitanul Edward John Smith, a ignorat avertismentele despre prezența aisbergurilor și a menținut o viteză mare. De asemenea, acesta a permis ca bărcile de salvare să plece mai mult pe jumătate goale.
Masabumi Hosono, singurul pasager japonez de la bord, a reușit să supraviețuiască naufragiului. În Japonia, Hosono a fost criticat pentru supraviețuirea sa, dar a fost exonerat ulterior, după ce s-a descoperit o scrisoare în care acesta specifica faptul că se afla într-o altă barcă de salvare.
În filmul „Titanic” din 1997, este menționat un colier prețios, „Inima Oceanului”. În realitate, Kate Florence Philips, pasageră, a primit un colier din safir de la iubitul său însurat, Henry Morley.
În data de 14 aprilie 1912, la trei zile după plecare, Titanicul s-a ciocnit de un aisberg, eveniment soldat cu moartea a peste 1.500 de oameni.
