Discuțiile despre majorarea prețului la biletele STB au readus în prim-plan vechiul conflict din capitala României: eficiența, corupția și modul în care banii publici sunt cheltuiți pentru un serviciu de transport care, de ani de zile, pare să fie un exemplu de gestionare defectuoasă. În timp ce administrația și opinia publică se împotrivesc creșterii tarifului, dezbaterile au evidențiat și posibilitatea ca, în teorie, Bucureștiul să-și permită subvenționarea integrală a transportului în comun.
### Eficiența, prioritară înainte de scumpiri
Cei care solicită reducerea cheltuielilor în domeniul transporturilor aduc în discuție problema corupției și a managementului ineficient. Argumentul venit din partea unora este clar: dacă banii publici ar fi gestionați mai responsabil, poate chiar transportul gratuit ar fi o realitate. În aceste condiții, se invocă faptul că, în București, orașul care se laudă cu un buget considerabil, subvențiile pentru STB reprezintă o investiție necesară, dar mereu insuficientă, fiind de fapt o cheltuială de supraviețuire.
De exemplu, doar sectorul 3 al capitalei gestionează fonduri de peste 600 de milioane de euro, din care o parte importantă merge anual către subvenții pentru transport. În realitate, costurile de funcționare ale companiei de transport sunt estimate la circa 350 de milioane de euro, ceea ce arată largul potențial al orașului de a susține un sistem gratuit, dacă ar dori acest lucru.
### Lecția belgraneză: Transportul gratuit poate avea costuri dezastruoase
Dezbaterile despre gratuitate nu sunt lipsite de compromisuri, însă experimentul Belgradului a oferit un exemplu dureros despre ce înseamnă implementarea unui astfel de sistem. Recent, în capitala Serbiei, traficul s-a menținut la același nivel, dar calitatea serviciilor a degenerat rapid. La 1 ianuarie 2025, autoritățile au decis să elimine tarifele, dar rezultatul a fost un colaps lent al parcului de vehicule, cu autobuze și tramvaie vechi, neîntreținute și fără investiții în modernizare.
Specialiștii invitați la discuție susțin că “pentru ca sistemul de transport gratuit să fie eficient, vehiculele trebuie să fie predictibile pentru cetățeni, transportul trebuie să fie confortabil, fără aglomerație”, condiții aproape imposibile de realizat într-un sistem gestionat superficial și corupt. În plus, lipsa unor sisteme eficiente de monitorizare și agregare a datelor face ca fenomenul de “caravană” – multe vehicule din aceeași linie ajungând unul după altul, după o lungă așteptare – să fie tot mai frecvent, lucru observabil și în București.
Se adaugă și problema faptului că, odată ce cetățeanul nu-și mai plătește biletul, el devine automat un beneficiar al sistemului social, iar responsabilitatea pentru întreținerea și modernizarea serviciului se cam dispare. Această mentalitate contribuie la degradarea calității și la impasul actual al companiei de transport public.
### Modelul londonez: Cum se gestionează eficient fondurile
Contrastul cel mai puternic vine din exemplul Londrei, unde sistemul de transport gestionat de Transport for London (TfL) funcționează aproape perfect. Banii încasați din bilete și abonamente, unele dintre cele mai scumpe din lume, merg direct în fonduri de modernizare și extindere, fără să fie absorbiți pe alte domenii. În Londra, plătind tariful, călătorii contribui în mod direct la calitatea și fiabilitatea serviciului, iar subvențiile acoperă doar diferențele și investițiile de dezvoltare.
Această abordare ajută la creșterea economică a zonei, la dezvoltarea periferiei și la reducerea poluării. În plus, o infrastructură modernizată reduce costurile serviciilor de sănătate, aducând beneficii multiple.
### Incercarea Bucureștiului și perspectivele viitoare
Din păcate, la capitolul management, situația din București este complet diferită. În timp ce Londra reușește să mențină un flux financiar sănătos, aici aproape totul se învârte în cercul cercurilor: fondurile publice sunt gestionate printr-o structură birocratică supra-dimensionată, iar banii proveniți din taxe și tarife sunt folosiți, mai degrabă, pentru menținerea unei aparaturi politice și administrative, decât pentru îmbunătățirea reală a sistemului de transport.
Ultimele evoluții politice au adus în prim-plan o provocare serioasă pentru primarul Ciprian Ciucu. În ciuda intenției sale de a realiza un audit extern al companiei STB, proiect respins de consilierii generali, edilul a anunțat că va cere planuri de reformare de la actuala conducere. Întrebarea rămâne dacă aceștia, care au condus și au gestionat în mod defectuos compania, vor putea să propună soluții reale de redresare. În cele din urmă, insistența pe insolvența companiei și pe reconfigurarea structurii administrative pare să fie cea mai sigură cale pentru a scoate compania din impas.
Într-un peisaj dominat de interese politice și interese de partid, orașul se confruntă cu o realitate sumbră: oricât de mult s-ar investi și oricât s-ar promite, fără o reformă profundă, sustenabilă, sistemul de transport continuă să fie o rușine națională. Iar soluțiile de scurtă durată nu fac altceva decât să amâne inevitabilul, sperând că, la un moment dat, un model ca Londra sau Belgradul va putea fi adaptat la specificul bucureștean, ceea ce, deocamdată, pare departe.
