Trenurile de patrimoniu, pradă nepăsării, devin adăposturi pentru generații de maidanezi
Orașul Mogoșoaia, de lângă capitala României, pare să fie rămas în timp, nu din cauza trecutului istoric sau a frumuseților naturale, ci din cauza nepăsării față de patrimoniul național. Trei trenuri de epocă, unele dintre cele mai valoroase obiective feroviare din țară, zac abandonate, în paragină, într-o remiză CFR. În loc să fie conservate și expuse ca monumente, acestea au devenit refugiul animalelor fără stăpân, dar și un pericol latent pentru mediul înconjurător.
Trăind în umbra uitării, trenurile de patrimoniu devin adăposturi pentru maidanezi
În categoria Trenurilor Tezaur, aflăm trei exemplare: trenul regal, cel al Călugăreni și Moldovița. În ciuda valorii istorice și a statutului de patrimoniu „Tezaur”, aceste vagoane ruginite și murdare stau neîngrijite, unele chiar invadate de viespi și mucegai. Mobilierul original, fabricat în urmă cu mai bine de un secol, este deteriorat, iar insalubritatea le transformă în simple adăposturi pentru pisicile și câinii fără stăpân care par să fi stabilit aici bazele unei colonii permanente.
Trenul Călugăreni, cel mai vechi dintre cele trei, construit în 1866 la o fabrică din Manchester, are o zestre bogată de istorie, fiind utilizat de Carol I pe primul traseu feroviar al țării. Acesta nu mai funcționează, însă timpul a lăsat asupra sa urme adânci: infiltrații, igrasie, perdele putrezite și excremente de viespi. La fel, trenul Moldovița, construit în 1885, deși mai bine conservat, a acumulat și el semne vizibile ale ritmului degradației, tapițeria fiind plină de mizerie. Singurul care păstrează într-o oarecare măsură frumusețea originală este, totuși, invidiat de vreme și nepăsare.
Nepăsare administrativă și birocrație, principalele obstacole în conservarea patrimoniului
Departe de a fi o problemă doar estetică, starea avansată de degradare a trenurilor de patrimoniu și existența lor în condiții precare sunt rezultatul unei inerții administrative. Deși proprietatea asupra acestor Vagoane Tezaur este clar stabilită, procesul de transfer către stat întârzie din cauza birocrației. În ultimul an, lichidatorul judiciar al companiei care gestionează aceste trenuri, Societatea Feroviară de Turism, a solicitat oficial ca aceste obiective de patrimoniu să fie donate Ministerului Transporturilor, însă măsura nu a fost încă finalizată.
„În acest moment avem aprobarea creditorilor, a fost informat și judecătorul sindic în dosarul de insolvență despre această posibilitate de a dona statului român materialul rulant clasat în categoria Tezaur”, afirmă lichidatorul. Cu toate acestea, lipsa unor documente esențiale precum rapoartele de evaluare și contractele de expunere, precum și erorile administrative, blochează orice demers practic pentru restaurarea acestor vagoane de patrimoniu.
Perspective și urmări ale neglijenței
În contextul în care înțelepții cineați sau muzeografii atrag tot mai mult atenția asupra valorii culturale și istorice a trenurilor de epocă, autoritățile par să fie depășite de situație. Promisiunile politice de a reda acestor trenuri statutul de monumente funcționale rămân deocamdată doar cuvinte neatermese în acte. Până la clarificarea procesului legal și la găsirea unor soluții concrete, aceste relicve ale trecutului riscă să se deterioreze ireversibil, devenind doar simple ruine, loc de adăpost pentru animale și sursă de viruși și mucegai.
Situația dezvăluie o preocupare mai largă, legată de modul în care România gestionează patrimoniul cultural, periclitând identitatea națională în fața nepăsării și birocrației. Iar dacă nu se va găsi o soluție în cel mai scurt timp, aceste trenuri de odinioară, martori ai marii istorii feroviare, vor fi uitate cu totul, iar poveștile lor vor rămâne doar în cărțile de specialitate și în albumurile vechi.
