Conform Qmagazine.ro: Mihail UDROIU, fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție și un reputat autor de drept, trage un semnal de alarmă cu privire la starea justiției din România, subliniind pericolele care o pândesc din interior și din exterior. Într-un interviu acordat Q Magazine, UDROIU disecă mecanismele prin care sistemul judiciar poate eșua, de la infiltrarea informațiilor neconforme în dosare, la asumarea acuzației ca adevăr înainte de probațiune și riscul ca judecătorul să valideze în loc să analizeze.
Pericole pentru justiție
UDROIU evidențiază patru pericole majore pentru justiție. Primele trei sunt interne sistemului: informația care se strecoară pe lângă probă, acuzația preluată acritic și judecătorul care confirmă în loc să cântărească. Al patrulea, mai recent și insidios, este dezinformarea organizată, alimentată de cifre scoase din context și de o ură metodică împotriva magistraților, care nu au voie să riposteze public.
Fost judecător la Înalta Curte, conferențiar universitar doctor habil și avocat, Mihail UDROIU, autor a unor lucrări de referință în drept penal și procedură penală, subliniază că statul de drept este testat în momentele în care justiția trebuie să ia decizii nepopulare. „O democrație își arată adevărata față, nu în discursurile despre valori europene, ci în clipa în care o instanță trebuie să dea o soluție pe care nimeni nu o vrea – și o dă totuși,” afirmă UDROIU.
Referitor la încrederea scăzută a populației în justiție, UDROIU respinge ideea schimbării „poporului”, considerând că sistemul este generat din rândurile acestuia. „Cum e poporul, așa e și sistemul,” explică el, subliniind necesitatea analizei viciilor și potențării virtuților, atât la nivelul cetățeanului, cât și al sistemului. Încrederea în justiție nu este un dat, ci o consecință a îngemănării justiției cu dreptatea, prăbușindu-se atunci când omul crede că soluția depinde de cine este, de influența sa sau de informațiile din presă, și nu de probe.
Aplicarea legii, vitală pentru încredere
Pentru UDROIU, problema principală nu stă în lege, ci în aplicarea ei. „O lege proastă o poți îndrepta… O cultură juridică, respectiv modul cum aplici acea lege și cum este percepută acea aplicare de omul de rând — beneficiarul ei direct — o îndrepți într-o generație sau poate chiar în mai multe,” declară fostul judecător. El menționează necesitatea clarificării prevederilor privind excluderea probelor obținute nelegal, forța obligatorie a hotărârilor judecătorilor de drepturi și libertăți, regimul măsurilor preventive și, mai ales, adaptarea procedurii la proba digitală. Elementul comun al acestor aspecte este previzibilitatea.
„Un cetățean, ca și un judecător, trebuie să poată ști dinainte după ce reguli va fi judecat,” afirmă UDROIU, adăugând că previzibilitatea este o garanție constituțională a libertății. El subliniază că nu schimbarea textului legii este soluția, ci redarea stabilității acesteia, pentru ca un cod bun să nu poată fi întors împotriva omului pe care ar trebui să-l apere.
Relația justiție-societate și presa
UDROIU analizează și relația complexă dintre justiție și societate, inclusiv rolul presei. El critică tendința de a transforma presa dintr-un „paznic al democrației” într-un „agent de presiune”, care judecă în loc să investigheze. „Un documentar poate pune întrebări, însă nu poate emite verdicte de vinovăție,” avertizează el. Jurnalismul care întreabă menține democrația trează, în timp ce presiunea care judecă o adoarme.
Referitor la mecanismele care slăbesc justiția, UDROIU identifică patru pericole majore: informația care intră în proces fără filtrarea apărării, acuzația preluată ca adevăr, judecătorul care confirmă în loc să evalueze, și dezinformarea organizată, menită să slăbească magistrații prin campanii de ură.
Sursa: Qmagazine.ro
