Un vulcan din Japonia, responsabil pentru una dintre cele mai mari erupții din istoria Holocenului, se umple lent cu magmă, dezvăluie un nou studiu. Cercetările recente oferă indicii prețioase despre ciclurile de erupție ale vulcanului Kikai Caldera, sporind eforturile de a prezice erupțiile viitoare cu mai multă precizie. Această descoperire este crucială, având în vedere potențialul devastator al unei noi erupții într-o zonă dens populată.
O erupție devastatoare din trecut
Acum aproximativ 7.300 de ani, vulcanul Kikai Caldera a erupt violent, eliminând aproximativ 160 de kilometri cubi de rocă. Această cantitate este de peste 11 ori mai mare decât cea expulzată de vulcanul Novarupta în 1912 și de 32 de ori mai mare decât cea a vulcanului Pinatubo în 1991. Explozia a acoperit o suprafață de 4.500 de kilometri pătrați, cu fluxuri piroclastice care au ajuns până la 150 km distanță. Cenușa vulcanică, cunoscută sub numele de tephra, a acoperit mari părți din Japonia și Peninsula Coreeană.
Erupția Akahoya, așa cum este numită, se crede că a afectat drastic membrii culturii Jōmon, care locuiau în Japonia. Având în vedere densitatea actuală a populației din regiune, o altă erupție, chiar și una mai modestă, ar putea avea consecințe mult mai grave. Kikai Caldera se numără printre calderele celebre, alături de Yellowstone din America de Nord și Toba din Indonezia. Aceste formațiuni vulcanice sunt cunoscute pentru perioadele lungi de inactivitate urmate de erupții puternice, ceea ce face dificilă prezicerea momentului unei noi activări.
Investigarea adâncurilor vulcanice
Cercetătorii, inclusiv Seama Nobukazu de la Universitatea Kobe din Japonia, au folosit echipamente avansate pentru a studia Kikai Caldera, care se află acum în mare parte sub apă. Ei au instalat seismo-metri pe fundul oceanului și au generat impulsuri seismice pentru a analiza modul în care acestea se deplasează prin scoarța terestră. Rezultatele au arătat existența unei camere magmatice uriașe, care pare să fi alimentat erupția Akahoya.
Analizele chimice sugerează că magma prezentă în prezent nu este o rămășiță a erupției vechi, ci are o compoziție diferită. „Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, a declarat Seama. Această descoperire sprijină un nou model pentru reumplerea camerelor magmatice sub calderele gigantice, similar cu ceea ce se observă la Yellowstone și Toba.
Urmărirea semnelor de alarmă
Studiul are ca scop îmbunătățirea capacității de a monitoriza indicatorii cruciali ai erupțiilor viitoare. Înțelegerea modului în care se acumulează magma în aceste caldere gigantice este esențială pentru a prezice erupțiile. Cercetătorii speră că rezultatele vor contribui la dezvoltarea unor sisteme de avertizare timpurie mai eficiente pentru a proteja populațiile expuse riscului. Studiul a fost publicat în revista Communications Earth & Environment.
