România dispune de aproximativ 5.700 de adăposturi civile la nivel național, dar majoritatea dintre acestea sunt într-o stare precară și, în multe cazuri, nu pot fi folosite în mod eficient în situații de urgență. Datele oficiale indică un sistem vechi, cu probleme de funcționare, fără investiții semnificative în ultimii ani, ceea ce ridică semne de întrebare legate de capacitatea reală de protecție în situații de criză.
Stare tehnică și funcțională precară a adăposturilor
Majoritatea adăposturilor civile din România sunt construite în urmă cu mai multe decenii, unele încă din anii ’60 sau ’70. Aceste unități au fost concepute pentru a face față unor amenințări cum ar fi bombardamentele sau atacurile aeriene, dar condițiile în care funcționează acum sunt extrem de diferite. Fără investiții în modernizarea infrastructurii și reparații, mulți adăposturi nu mai respectă standardele minimale de siguranță și confort.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a confirmat că lipsa fondurilor a dus la deteriorarea semnificativă a acestor spații. Multe dintre ele fie nu dispun de instalații moderne de ventilare, fie nu mai au echipamente de prim ajutor sau de luptă împotriva incendiilor în parametri optimi. În plus, unele adăposturi au devenit inaccesibile din cauza stării avansate de degradare sau a faptului că au fost abandonate de comunități.
Lipsa investițiilor și riscul de utilizare ineficientă în situații reale
De-a lungul anilor, bugetele alocate pentru reabilitarea și echiparea adăposturilor au fost insuficiente. Potrivit datelor oficiale, nu s-au făcut investiții majore din 2018 încoace. În aceste condiții, posibilitatea ca adăposturile să fi putut fi utilizate cu adevărat în cazul unui scenariu de urgență devine foarte dificilă.
Mulți experți susțin că o parte dintre aceste spații necesită reabilitare completă, ceea ce implică costuri mari și planificare pe termen lung. În absența acestor măsuri, riscul ca în cazul unei situații de criză, adăposturile să fie impracticabile, crește considerabil.
O problemă suplimentară o reprezintă lipsa conștientizării în rândul populației. Puțini oameni cunosc locurile adăposturilor din proximitate sau modul în care trebuie să reacționeze pentru a se adăposti în cazul unui incident major. Absența unor campanii de informare și de pregătire this cap în stradă contribuie la vulnerabilitatea generală.
În ultimele luni, autoritățile au anunțat intenții de modernizare și reabilitare a unor adăposturi în marile orașe, dar aceste planuri se confruntă cu dificultăți financiare și birocratice. În plus, multe dintre spațiile existente necesită reparații de amploare, iar alocarea fondurilor se face cu întârziere.
Numai într-un proiect recent, guvernul a anunțat alocarea a 150 de milioane de lei pentru reabilitarea unor adăposturi în București și Timișoara, dar implementarea efectivă depinde de finalizarea licitațiilor și de semnarea acordurilor între autorități și firmele contractante.
Deși există un cadru legislativ privind protecția civilă, fără investiții concrete și planificate pe termen lung, adăposturile în stare de degradare pot deveni inutile în fața unor situații critice. Într-o astfel de situație, responsabilitatea revine autorităților locale și centrale pentru asigurarea unui sistem funcțional, capabil să protejeze populația în caz de pericol real.
