Verile se prelungesc dramatic, conform noilor cercetări, afectând viața pe glob. Trecerile de la primăvară la vară și de la vară la toamnă sunt din ce în ce mai bruște. Durata medie a verii a crescut considerabil, cu implicații majore asupra agriculturii, aprovizionării cu apă și sănătății umane.
Creșteri semnificative ale duratei verii
Studiile recente arată că, între 1990 și 2023, durata medie a verii a crescut cu aproximativ șase zile pe deceniu. Această cifră este alarmantă, având în vedere că cercetări anterioare înregistrau o creștere de doar patru zile pe deceniu, până la începutul anilor 2010. Datele au fost analizate în zone uscate, oceane și zone de coastă din ambele emisfere. Au fost examinate și tendințele din 10 orașe de pe glob.
Situația este mai gravă în unele locații. Potrivit datelor, la Sydney, verile durează acum aproximativ 130 de zile, în comparație cu cele 80 de zile din 1990. Asta înseamnă o creștere de 15 zile pe deceniu. La Toronto, verile se prelungesc cu opt zile pe deceniu.
Implicații pentru mediu și societate
Modificările sezoniere rapide au efecte multiple. Florile ar putea înflori înainte ca polenizatorii să fie activi, afectând lanțul trofic. Culturile ar putea necesita semănare mai timpurie, pentru a se adapta la noile condiții. Topirea rapidă a zăpezii primăvara crește riscul de inundații. Zonele cu climă blândă devin tot mai toride.
„Momentul și rapiditatea cu care sosește vara influențează viața vegetală, animală și societatea umană”, explică Ted Scott, autorul principal al studiului. Schimbările climatice afectează deja ritmurile naturale și activitățile umane, generând adaptări necesare.
O nouă metodă de măsurare a căldurii
Cercetătorii propun o nouă abordare pentru definirea anotimpurilor, renunțând la calendarul tradițional. Vara ar trebui definită prin depășirea mediei istorice de temperatură pentru fiecare localitate. Pragul este calculat pe baza datelor climatice din perioada 1961-1990.
O altă propunere se referă la o nouă metodă de măsurare a căldurii acumulate. Aceasta combină temperatura cu durata perioadei calde. Din 1990, căldura estivală acumulată în emisfera nordică a crescut de trei ori mai repede față de perioada 1961–1990.
