Diverse

Violența simbolică-când vocea victimei dispare

Violența simbolică-când vocea victimei dispare

Conform Pressone.ro: Dan Rusu, criminolog român stabilit în Marea Britanie, a analizat serialul „Cămătarii”, atrăgând atenția asupra modului în care narațiunea victimelor lipsește, generând astfel violență simbolică. Serialul, care prezintă povestea unor personaje cunoscute din lumea interlopă, a stârnit dezbateri aprinse în spațiul public, divizând publicul în două tabere: cei care găsesc umor în „șmecheria” protagoniștilor și cei care consideră că expunerea mediatică glorifică violența.

Serialul „Cămătarii”: O analiză a genului „hard man story”

Potrivit lui Dan Rusu, serialul „Cămătarii” se înscrie în subgenul „hard man story”, unde protagoniștii joacă un rol activ în construirea propriei narațiuni. Această implicare le oferă ocazia de a se prezenta într-o lumină favorabilă, uneori chiar ca pe niște antreprenori infracționali ai noului sistem. Rusu subliniază că primele episoade au un ton celebrator, prezentând personajele povestind nostalgic și aproape vitejește faptele lor violente.

„Sile Cămătaru spune – citez – „Am făcut infracțiuni, toate de bun simț. Ia-i omului ce poți să-i dai. Nu-i lua omului ce nu poți să-i dai.” Prin aceasta se construiește ideea că victimele sale nu sunt victime ideale – sunt vinovate, sunt din aceeași lume. Deși în episodul 3 se fac referiri și la victime din afara lumii infracționale, narațiunea dominantă din primele episoade este clară: nu există victime nevinovate”, explică criminologul. Acesta adaugă că, în această structură, Vechiul Testament este folosit ca un mecanism superior legii, iar frații Cămătaru, ca și frații Kray din Londra, devin embleme culturale, asociindu-se cu figuri publice și afirmând o masculinitate dominantă.

Impactul lipsei narațiunii victimelor

Criminologul subliniază că prezentarea unei singure versiuni a evenimentelor, în absența contra-narațiunii victimelor, poate influența percepția publicului și poate duce la o „sărăcire narativă”. Acest lucru ridică întrebări despre discernământul privitorului și despre responsabilitatea morală a producătorilor. „Când narațiunea victimelor lipsește, ne confruntăm cu violență simbolică”, afirmă Rusu, comparând situația cu cazuri din media tradițională în care agresorii își prezintă narațiunea personală fără ca vocea victimelor să fie auzită.

Rusu consideră că un serial de tip true crime de calitate ar trebui să pună în prim-plan povestea victimelor, să ofere posibilitatea de a înțelege experiența acestora și de a empatiza. Serialul „Cămătarii”, cel puțin în primele episoade, nu pare să acopere această promisiune. Deși există teme cu potențial de analiză, precum clasa socială, hedonismul sau tranziția post-comunistă, acestea nu sunt abordate în profunzime în primele episoade.

Reflecții asupra profilului psihologic și a reprezentării femeilor

Întrebat despre profilul psihologic al fraților Cămătaru, Dan Rusu a refuzat să ofere o opinie, considerând că nu este etic să discute despre persoane pe care nu le-a cunoscut direct. El a subliniat însă că, în general, persoanele care domină lumea infracțională manifestă trăsături precum egocentrismul, hipercompetitivitatea și utilizarea violenței ca pe un instrument.

În ceea ce privește reprezentarea femeilor în serial – mama, soția – criminologul observă o propagare a idealului masculinității hegemonice, în care femeile sunt subordonate și rolul lor este acela de a-l aștepta pe bărbat acasă. „Senzația mea este a unui cover story care ascunde altceva – o serie de narațiuni care nu prind aer. Există un undertone nespus, aproape o apărare în slujba glorificării”, afirmă Rusu. El regretă lipsa discuțiilor despre suferința victimelor, despre modificările traiectoriei unui individ care petrece zeci de ani în penitenciar, sau despre copiii care au suferit din cauza absenței părinților.

Principalul aspect care lipsește din construcția serialului, în viziunea lui Dan Rusu, este contextul social profund. Deși se menționează tranziția, lipsesc detalii despre nivelul de educație, condițiile din cartiere sau antropologia socială a epocii. Această lipsă a unui început convențional face ca promisiunea de analiză să rămână, pentru moment, nelivrată.

Sursa: Pressone.ro