Criza drepturilor femeilor în fața unui „nou” epoca feminină
În timp ce femeile obțin din ce în ce mai multe drepturi și ocupă poziții de influență în societate, un val de reacții antifeministe și tendințe autoritariste încearcă să le revină înapoi. La această contracție a progresului, specialiștii și activiștii observă o stare de tensiune tot mai acută, însă unii, precum jurnalista și autoarea Shila Behjat, vorbește despre apariția „unei noi epoci feminine”, în care luptele actuale ar putea chiar să indice o transformare profundă în percepția și rolul femeilor.
Creșterea tensiunilor globale legate de drepturile femeilor
De la înăbușirea drepturilor reproductive în Statele Unite, unde legislația privind avortul continuă să fie contestată și restricționată, până la regimuri autoritare precum cel din Afganistan, unde femeile și fetele sunt supuse unor restricții drastice, situația la nivel global devine tot mai tensionată. În Iran, protestele masive începând cu 2022, inscripționate cu sloganul „Femeie, viață, libertate”, atrag atenția asupra unui nou val de activism feminin, dar și asupra represiunii dure la adresa acestor mișcări.
Pentru România, problemele includ creșterea numărului de cazuri de violență domestică și discrimare pe piața muncii, subliniate de statisticile privind feminizarea sărăciei. În toate aceste locuri, odată ce femeile îndrăznesc să își revendice drepturile, se întâlnesc frecvent cu reacții dure, uneori chiar violente.
Perspective optimiste într-un climat de opoziție
Shila Behjat vede în această luptă un semn clar al progresului: „Contrareacțiile dure arată cât de mult s-a câștigat, pentru că în momentul în care drepturile femeilor devin vizibile, apar și rezistențe violente,” explică ea. În opinia sa, criza actuală nu este altceva decât un semnal de alertă pentru o schimbare fundamentală: „Suntem pe drum spre un adevărat „epoca feminină” modernă, în care femeile nu mai sunt doar victime, ci protagoniste ale schimbării sociale și politice.”
Proteste și mișcări de amploare desfășurate în diverse țări, inclusiv în țările din Europa de Est, susțin ideea că femeile au devenit o forță motrice în revoluții sociale, chiar și în cele din urmă de ordin cultural. În țări precum Belarus, Sudan sau Polonia, femeile au dus frontul în mișcările de protest, revendicând libertățile și drepturile lor elementare. Aceste manifestări oferă un exemplu clar despre cum rolul feminin s-a extins dincolo de sfera privată, devenind motor al schimbării și rezistenței.
Istoria învinge obstacolele moderne
Este o realitate cunoscută de istorici că femeile au fost întotdeauna pioni principali în revoluții. Historiografia remarcă, de exemplu, implicarea femeilor în revoluțiile franceze sau în cea de la 1848 din Berlin, când acestea au protestat cu mâinile goale pe străzi și au deschis drum pentru revendicări politice și sociale. În cele din urmă, însă, aceste lupte au fost adesea jalonate de obstacole, precum marginalizarea și uitarea rolului jucat de femei.
Dincolo de evenimentele politice, aceleași femei au fost și în fruntea mișcărilor sindicale, cum a fost cazul lucrătoarelor din Petrograd în 1917, care au declanșat revolta care a schimbat fața Rusiei. În ciuda acestor contribuții, femeile au fost mereu retrase după primele succese, pierzând drepturi și oportunități odată cu încheierea luptelor.
Învățături din istorie pentru generațiile tinerilor
Ce ar putea schimba această dinamică în timp? Experții și activistii atrag atenția asupra educației. La școală, în familie, în media, trebuie subliniată această parte a istoriei, pentru ca noua generație să nu uite cioturile trecutului: femeile au fost întotdeauna cele care au ridicat vocea pentru libertate.
Behjat consideră că o altă componentă esențială revine în educația cotidiană. Mici pași, precum învățarea istoriei revoluțiilor conduse de femei sau promovarea unor povești care pun în valoare contribuția femeilor, pot avea un impact profund asupra percepției tinerelor și tinerilor. De asemenea, trebuie create spații în care nu doar fetele, ci și băieții, să înțeleagă valoarea egalității și respectului.
Finalul acestei crize, spun specialiștii, nu va fi decis de frunze de oțel sau de proteste temporare, ci de o mentalitate reconstruită din temelii, de o cultură a respectului și egalității. Iar această schimbare trebuie să înceapă, mai ales, din familie și școală, pentru a putea crea o societate în care „noua epocă feminină” să devină, în sfârșit, realitate.
