Conform HotNews: Directorul general al Institutului GeoEcoMar, Adrian Stănică, susține că intervențiile hidrotehnice realizate pe Dunăre încă din secolul al XIX-lea au redus semnificativ debitul brațului Chilia, de la aproximativ 60% la circa 40% din totalul apelor fluviului, în timp ce celelalte brațe, Sulina și Sfântu Gheorghe, au preluat o parte mai mare din volumul de apă. Această constatare vine în contextul în care apar speculații privind un posibil „furt” de apă din partea Ucrainei, în urma lucrărilor de dragare pe canalul Bâstroe.
Distribuția apelor în Deltă, modificată de lucrări istorice
Adrian Stănică a explicat că distribuția naturală a apelor Dunării între brațe s-a modificat considerabil în ultimii 150 de ani. După Războiul Crimeei, brațul Chilia era cel care prelua peste două treimi din debitul Dunării. Prima intervenție majoră a fost realizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când inginerul Sir Charles Hartley a proiectat rectificarea meandrelor pe brațul Sulina pentru a îmbunătăți navigația. Aceste lucrări au crescut panta hidraulică pe Sulina, determinând brațul să atragă mai multă apă, în detrimentul Chiliei.
Ulterior, alte intervenții hidrotehnice, precum construirea unui dig la Ceatal Ismail, în Ucraina, au favorizat creșterea debitului pe brațul Tulcea (din care face parte Sulina), iar rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe în anii 1980 a condus la redistribuirea apei și pe acest braț. Ca urmare a acestor transformări, procentul de apă pe brațul Chilia a scăzut de la aproximativ 60% la circa 40%, surplusul fiind direcționat către brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, o mică parte ajungând și către complexul Razelm-Sinoie.
Impactul real al canalului Bâstroe, minimal
Referitor la canalul ucrainean Bâstroe, Adrian Stănică a subliniat că eventualele lucrări de dragare pe acesta au un impact local, vizând redistribuirea debitelor între brațul Bâstroe, Stambulul Vechi și alte brațe secundare. Speculațiile conform cărora dragajul pe acest canal ar putea afecta semnificativ Delta Dunării sau ar putea determina „scurgerea” apei pe traseul ucrainean sunt considerate de specialist „puerile și contrare legilor fizicii”.
Directorul GeoEcoMar a precizat că fluviul Dunărea are o forță masivă, iar lucrările de dragaj, odată realizate, necesită întreținere frecventă din cauza proceselor naturale de colmatare. Aceste operațiuni implică, prin urmare, costuri ridicate de timp și bani.
Proiecte vechi de intervenție, neimplementate
Expertul a regretat că anumite planuri de intervenție menite să corecteze situații precum cea de la Bala, unde un braț al Dunării „fura” apă din cauza stâncii Pârjoaia, au rămas neimplementate, deși fuseseră studiate de decenii. Aceste proiecte, concepute inițial pentru a rezolva probleme legate de navigație, ar fi putut contribui la o mai bună gestionare a resurselor de apă ale Dunării.
Sursa: HotNews
