Scandalul legat de abatoarele de câini, precum cele din Suraia și Uzunu, a adus în prim-plan problemele sistemului de gestionare a animalelor fără stăpân din România. În loc să fie o problemă de legislație, majoritatea criticilor se îndreaptă către modul în care autoritățile locale externalizează aceste servicii, fără controale adecvate sau transparență.
Primăriile din Ilfov, de exemplu, au stabilit în ultimii ani plăți către adăpostul „Arca lui Noe” din Suraia, județul Vrancea, pentru capturarea și gestionarea câinilor fără stăpân. Buletin de București a dezvăluit că cel puțin șapte administrații locale din Ilfov au virat bani către acest adăpost, deși nu au fost oferite date clare despre soarta animalelor capturate. Mai mult, unele primării nu pot furniza informații esențiale despre câinii aflați în grijă, în ciuda obligațiilor legale.
Cazul adăpostului din Suraia, unde imaginile cu tratamente brutale au devenit virale, a reaprins discuțiile despre modul în care sunt gestionate câinii fără stăpân în România, mai ales în contexte în care contractele cu operatorii privați sunt contestabile. Conform specialiștilor din ASPA București, Cătălina Trănescu, problema nu ține de cadrul legal, ci de modul în care acesta este aplicat și controlat de autoritățile locale. Ea subliniază că, fără controale reale în teren, sistemul devine vulnerabil la abuzuri.
Unul dintre mecanismele de bază ale sistemului legal permite eutanasierea câinilor după 14 zile, dacă aceștia nu sunt revendicați sau adoptați. Însă, în practică, această prevedere devine uneori o scurtătură, utilizată ca metodă principală de gestionare, chiar și în cazul animalelor din adăposturile private. Conform HG 1059/2013, doar autoritățile pot decide exclusiv pentru câinii din adăposturile publice, însă realitatea arată că această limitare nu se respectă întotdeauna.
Lipsa transparenței și controalelor detaliate permite perpetuarea unor practici discutabile, precum eutanasii în masă sau gestionarea defectuoasă a câinilor capturati. Într-un astfel de cadru, costurile modelelor private pot ajunge la două ori și jumătate față de cele ale ASPA București, care, în medie, cheltuie aproximativ 450 de lei lunar pentru fiecare câine, incluzând toate serviciile de îngrijire și promovare spre adopție.
Costurile mai mari ale operatorilor privați nu sunt doar din cauza tarifelor, ci și a abordării diferite. La ASPA, prioritatea este salvarea, cu accent pe sterilizare, adopție și prevenție. În schimb, alte servicii se bazează adesea pe capturare și eliminare rapidă, fără rezultatele de durată dorite. În 2025, de exemplu, au fost capturați 2.411 câini, iar din aceștia, 2.047 au fost adoptați, în vreme ce doar patru au decedat din motive medicale, iar alții au murit în urma accidentelor sau în stare gravă.
Pe lângă efectele financiare, diferențele de abordare influențează și rezultatele pe termen lung. Târgurile de adopție organizate frecvent de ASPA au avut rolul de a crește interesul pentru adopție, fiind un exemplu clar al modului în care activitatea civilizată și colaborarea pot schimba percepția publică. În ultimii ani, aceste evenimente au dus la creșterea numărului de animale adoptate și la diminuarea percepției negative asupra câinilor din adăposturi.
În același timp, sistemul actual este încă dominat de mituri și prejudecăți. De exemplu, sterilizarea câinilor, considerată unanim ca fiind cea mai eficientă soluție pentru reducerea populației fără stăpân, nu a fost încă aplicată la scară largă din cauza unor misconceptions populare. Între timp, în Parlament există un proiect legislativ care propune schimbarea paradigmei, pentru a înlocui eutanasia la termen cu programe de sterilizare în masă.
Concret, specialiști din domeniu și reprezentanți ai autorităților publice spun că, în condițiile în care adăposturile sunt supraaglomerate, iar fondurile pentru gestionarea câinilor sunt insuficiente, se recurge frecvent la soluții rapide, adesea în detrimentul adopției și responsabilizării. În 2025, ASPA a gestionat peste 2.400 de câini, dintre care 1.300 au fost în adăposturi în medie, ceea ce arată că există un efort de a integra animalele în comunitate.
Din păcate, problemele semnalate de cazurile de la Suraia și Uzunu aduc în discuție o realitate încă dificil de schimbat: mai multă transparență, controale eficiente și o abordare centrată pe bunăstarea animalelor ar putea fi soluția pentru un sistem mai echitabil și durabil. În prezent, schimbarea legislativă și implicarea mai activă a autorităților și ONG-urilor continuă să fie subiecte de dezbatere în contextul eforturilor de reformare a gestionării câinilor fără stăpân în România.
Sursa: Buletin.de
