România devine din ce în ce mai implicată în ecuația geopolitică a Orientului Mijlociu, iar Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța se află în centrul acestei atenții. Localizat la capătul „estuarului Orientului Mijlociu extins”, aeroportul reprezintă cel mai mare punct de acces din regiune pentru avioanele militare americane, confirmând statutul său strategic atât din punct de vedere geografic, cât și militar. Precizările fostului diplomat Emil Hurezeanu despre această situație apar într-un context în care autoritățile române analizează posibilitatea ca SUA să utilizeze facilitățile aeroportului pentru operațiuni militare în conflictul din Orientul Mijlociu.
Amplasamentul strategic al Aeroportului Mihail Kogălniceanu
Emil Hurezeanu explică faptul că aeroportul se află la extremitatea estuarului Orientului Mijlociu, o poziție avantajată din punct de vedere geografic și militar. Într-un interviu pentru Știrile PROTV, fostul diplomat a menționat că această regiune, deși și-a păstrat limitele geografic, a devenit centru al unor noi implicații geo-politice, având în vedere accentuarea conflictului din Iran și din Golful Persic.
„Se vorbește și de avioanele care vor sosi la Mihail Kogălniceanu. Aeroportul e cel mai mare din regiune. Este, într-adevăr, la capătul estuarului Orientului Mijlociu extins”, a spus Hurezeanu. În aceste condiții, ceea ce pare a fi o simplă facilitate logistică devine o bază de comandă pentru intervenții militare în regiune.
De altfel, decizia Statelor Unite de a utiliza și mai activ această infrastructură ar putea schimba echilibrul de forțe și configurația militară a regiunii. În același timp, aceste măsuri ridică întrebări privind eventualele riscuri pentru țara noastră.
Riscuri și provocări pentru România
Fostul diplomat a recunoscut că, dacă România va permite accesul armatelor NATO sau americane la Aeroportul Mihail Kogălniceanu, țara noastră s-ar putea expune la riscul unor atacuri din partea actorilor regionali, în special Iranul sau alte state din proximitate.
„O decizie în favoarea armatei americane ar putea expune România rachetelor iraniene”, avertizează Hurezeanu. Geografic, țara noastră se află în raza de acțiune a unor rachete balistice iraniene care pot atinge distanțe de 2.500 de kilometri. Acestea pot ajunge cel mai adesea până în Belarus, aproape de granița cu Germania, ceea ce deschide discuția despre vulnerabilitatea României în cadrul conflictului.
În același timp, fostul diplomat subliniază că România dispune de suficiente structuri NATO pentru a face față unor eventuale amenințări. Spune că Alianța are capacitatea de a intercepta și contracara astfel de atacuri, dar această situație nu poate fi ignorată.
„Noi suntem pe harta posibilităților, în raza de acțiune medie și lungă a rachetelor balistice iraniene”, afirmă Hurezeanu. În cazul unui conflict deschis, România trebuie să fie conștientă de vulnerabilitățile sale și ale întregii regiuni, într-o ecuație complexă de alianțe și riscuri militare.
Întrebări asupra securității naționale și rolului NATO
Aderarea României la NATO a fost însoțită de promisiunea unei protecții sporite, dar și de întrebări esențiale despre rolul țării în contextul unui conflict armat major. Emil Hurezeanu subliniază că, atunci când s-a alăturat Alianței, România trebuia să își pună problema dacă va fi doar un stat de trecere sau dacă va beneficia de protecție reală.
„Trebuia să ne punem întrebarea asta atunci, când am intrat în NATO și în Uniunea Europeană”, afirmă el. NATO este o alianță defensivă, dar capacitatea sa de a proteja membrii săi trebuie să fie adaptată realităților geopolitice actuale. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, acest concept era diferit, însă, astăzi, situația s-a schimbat, iar România se află pe un teren fragil, între rivali regionali și interese externe majore.
Pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, declarațiile diplomatului amintesc de importanța unei analize continue a rolului pe care țara noastră îl joacă în cadrul alianței. În vreme ce NATO promite protecție, mai rămâne întrebarea dacă sistemul de apărare națională și regională poate răspunde adecvat amenințărilor.
Dincolo de deciziile politico-militare, situația de la Mihail Kogălniceanu rămâne un punct sensibil, iar probabilitatea ca infrastructura să devină un câmp de luptă nu poate fi exclusă în condițiile actuale ale tensiunilor din regiune. Într-un peisaj geopolitic complicat, consecințele acestor decizii vor trebui monitorizate cu atenție, pentru a asigura atât securitatea națională, cât și stabilitatea regională.
Sursa: Știrile ProTV
