Conform Gazeta Sporturilor: Impostura fără sindrom la FCSB
Un dezastru generat de nepregătire, unde competența pare să fi dispărut, iar impostura a luat locul îndoielii firești a celor cu responsabilitate. La FCSB, lucrurile funcționează pe dos, într-un mod ce sfidează logica profesională.
Numirea pe holuri, rezultate pe măsură
Pe 19 mai 2026, Gigi Becali a anunțat numirea noului antrenor al campioanei, Marius BACIU, cu o lejeritate uimitoare. „L-am pus acum o oră”, a declarat patronul, contractul fiind pe un an, iar a doua zi omul era deja pe teren. Marius BACIU venea din rolul de analist TV, unde împărțea scaunul cu Mihai STOICA. CV-ul său include echipe precum Daco-Getica, Turris Turnu Măgurele, dar și experiențe în campionate asiatice, încheind ultimii doi ani ca director tehnic la Păușești-Otăsău. Deși munca antrenorilor din ligile inferioare merită respect, pretenția că un astfel de parcurs te califică peste noapte pentru o echipă cu ambiții europene, la doi ani de la optimile Europa League, devine caraghioasă.
Umilința europeană, reacții halucinante
Umilința suferită în fața echipei Auda, scor 3-7, ar fi trebuit să declanșeze, într-un club normal, sindromul impostorului: nopți nedormite, analize profunde și, posibil, o demisie. La FCSB, reacția a fost diferită. Marius BACIU s-a lăudat că primește mesaje de încurajare și l-a numit pe Mihai STOICA „un erou”. Acesta din urmă a adoptat o retorică defensivă, punând sub semnul întrebării vina antrenorului, a staff-ului, cum se antrenează gafele individuale și dacă arbitrii au influențat rezultatul. Detaliul notabil este că Mihai STOICA nu îl protejează pe BACIU din admirație, ci pentru a se alinia declarațiilor patronului. Nu a fost auzit să-l laude pe BACIU pentru munca sa, așa cum făcea în trecut cu alți antrenori. Această lipsă de solidaritate reală sugerează un pact de supraviețuire între doi oameni într-o situație precară.
Inerția jocului și lipsa de viziune
De la eliminarea din competițiile europene, echipa pare să funcționeze din pură inerție. Mișcarea este haotică, fără o direcție clară. Un 2-2 chinuit acasă cu Farul și un 0-0 tern la Sfântu Gheorghe, pe fondul fluierăturilor propriilor suporteri, confirmă această lipsă de coeziune. Nu există un plan articulat sau o idee tactică vizibilă în construcție sau recuperare. Se remarcă unsprezece jucători care improvizează, lipsiți de o direcție limpede venită de pe bancă. Alibiurile oficiale invocă omogenitatea, transferurile târzii, lipsa cantonamentului și decalajul fizic. Aceste explicații, deși parțial reale, sunt folosite mai ales ca scut pentru a evita singurul diagnostic pe care conducerea pare să-l evite: lipsa de pregătire de pe bancă.
Ce i se cere, de fapt, antrenorului
O simplă demisie nu ar rezolva problema, fiind o ieșire facilă, o formalitate. Ceea ce i se poate cere lui Marius BACIU este mult mai dificil: să înceapă să aibă îndoieli. Să solicite analize tactice amănunțite, să revadă meciuri pentru a înțelege greșelile, să doarmă prost după un eșec și să reînvețe teama de a fi nepregătit. Îndoiala, în loc să fie o slăbiciune, este singura formă de respect pe care un profesionist o poate arăta față de o meserie pe care încă nu a stăpânit-o. Totuși, la Sfântu Gheorghe, Marius BACIU a fost văzut zâmbitor după al treilea meci consecutiv rușinos, trecând printre fani ca un învingător, când ar fi trebuit să iasă de la vestiare umilit.
Sursa: Gazeta Sporturilor
