O descoperire arheologică majoră din Africa aruncă lumină asupra vieții oamenilor care au trăit pe continent acum 100.000 de ani. Săpăturile din Etiopia au scos la iveală artefacte din piatră, rămășițe de animale și schelete umane, oferind o perspectivă rară asupra unui trecut îndepărtat.
Mii de artefacte și sedimente analizate sugerează vizite repetate ale speciei Homo sapiens într-un mediu împădurit, un refugiu bogat în resurse în mijlocul savanei etiopiene. Zona, parte a regiunii Afar Rift, era, însă, un loc cu potențiale pericole. Dovezile arată că oamenii împărțeau acest teritoriu cu o varietate de animale.
Destine diferite în epoca de piatră
Trei schelete umane parțiale au supraviețuit trecerii mileniilor, dezvăluind trei destine diferite. Primul individ a fost îngropat relativ rapid după moarte. Starea oaselor sugerează că trupul a fost acoperit în timp ce încă avea țesut moale.
Al doilea individ este cunoscut doar după un molar și câteva fragmente osoase mici care prezintă semne de ardere. Nu se poate stabili dacă acest lucru a fost rezultatul unei acțiuni umane sau al unui incendiu natural. Cel de-al treilea individ, însă, dezvăluie realitatea brutală a vieții în savană.
Un sit arheologic unic
Situl Halibee, locul excavațiilor, este deosebit de important. Spre deosebire de alte situri arheologice, acesta nu se află într-o peșteră, ci într-un peisaj deschis. Oamenii veneau și plecau, iar obiectele abandonate erau acoperite rapid de sedimentele depuse de viiturile râului, conservând „instantanee” ale vizitelor individuale.
Uneltele de piatră găsite arată că vizitatorii fabricau atât instrumente de tăiere fine, cât și unelte robuste din roca disponibilă local. Între 65 și 82 la sută din toate artefactele de piatră erau fabricate din bazalt local. Doar 2 la sută din artefacte erau din obsidian, ceea ce sugerează comerț sau deplasări pe distanțe mari.
O piatră de temelie pentru arheologie
Descoperirile reprezintă o mină de AUR pentru cercetători. „Oasele prezintă dovezi extinse de daune provocate de carnivore în momentul morții, cu perforații vechi, urme de dinți și fracturi. Articulațiile lipsesc”, au declarat cercetătorii. Nu se poate preciza dacă rănile provocate de prădători au cauzat moartea sau dacă au fost rezultatul necrofagiei imediat după deces.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate în „Proceedings of the National Academy of Sciences”.
