Conform Antena 3: Nuclearelectrica SA, compania românească de energie nucleară, și-a exprimat interesul ferm pentru achiziționarea a 300 de tone de concentrat de uraniu dintr-un stoc de peste 1.000 de tone aflat în prezent în Niger. Materialul, depozitat în apropierea aeroportului din Niamey, face obiectul unui litigiu comercial complex și al unor preocupări geopolitice legate de posibila sa destinație finală, conform unei investigații realizate de Jeune Afrique în colaborare cu MDMG Sahel.
Negocieri pentru un stoc strategic de uraniu
Cantitatea de uraniu vizată de Nuclearelectrica reprezintă aproape o treime din stocul total blocat în Niger. Materialul se află în centrul unui conflict comercial între guvernul nigerian și compania nucleară franceză Orano, dar ridică și semne de întrebare privind potențiala ajungere a uraniului în Rusia sau Iran. Documentele obținute de Jeune Afrique și MDMG Sahel detaliază discuțiile purtate între reprezentanții Nuclearelectrica, autoritățile din Niger și Sopamin, compania de stat responsabilă de gestionarea resurselor miniere ale țării.
Directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, a transmis o scrisoare oficială pe 13 aprilie, exprimându-și interesul pentru achiziția uraniului. Ministrul Minelor din Niger, colonelul Abarchi Ousmane, a răspuns prompt pe 20 aprilie, afirmând dorința țării de a-și diversifica partenerii și de a explora posibilitățile de furnizare a uraniului către România și Europa. Oficialul l-a invitat pe Cosmin Ghiță la Niamey pentru discuții detaliate.
Delegația românească la Niamey și interesul ferm
O zi mai târziu, Cosmin Ghiță a reafirmat interesul companiei și a propus trimiterea unei delegații române, condusă de Gelu Agafiel Mărăcineanu, director general adjunct la FPCU Feldioara, o filială a Nuclearelectrica implicată în activități legate de combustibilul nuclear. Delegația și-a stabilit vizita la Niamey în perioada 11-15 mai. Pe 14 mai, înaintea încheierii vizitei, directorul general interimar al Feldioara, Marian Comiati, a trimis o scrisoare către Sopamin, în care a reiterat interesul „ferm și fără echivoc” al companiei pentru achiziționarea celor 300 de tone de uraniu. Aspecte precum calitatea concentratului de uraniu, condițiile contractuale și rutele de transport urmau să fie negociate. Feldioara și Sopamin au continuat schimbul de informații, partea română solicitând totodată confidențialitate asupra negocierilor.
Pe 29 mai, Abdoulahi Garba, directorul general de la acea vreme al Sopamin, a informat Feldioara că susține vânzarea, propunând ca acordul să fie integrat într-un cadru mai larg de cooperare între Niger și România. O
Implicații financiare și riscuri geopolitice
Achiziția celor 300 de tone de uraniu ar putea avea o valoare estimată la aproximativ 40 de milioane de dolari. Potrivit lui Marc Eichinger, specialist în sectorul uraniului din Niger, tranzacțiile realizate în afara piețelor convenționale pot beneficia de reduceri de aproximativ 30%. În condițiile în care uraniul se tranzacționează la circa 190.050 de dolari pe tonă, un preț de 133.000 de dolari pe tonă ar ridica valoarea tranzacției la 40 de milioane de dolari, un preț considerat avantajos de Eichinger.
Stocul mai mare, de aproximativ 1.050 de tone, a fost transportat la Niamey la sfârșitul lunii noiembrie 2025 de către autoritățile militare din Niger de la mina Somair. Inițial, uraniul ar fi trebuit să ajungă la un alt cumpărător, Rusia, dar vânzarea nu s-a finalizat. Rusia rămâne însă un actor important în acest dosar, fiind implicată în transportul și paza materialului la aeroport, și ar putea solicita un procent din valoarea oricărei vânzări către Nuclearelectrica. De asemenea, Orano, compania franceză îndepărtată din Niger, a demarat proceduri de arbitraj pentru recuperarea uraniului, invocând drepturi legale asupra stocului și amenințând cu acțiuni legale împotriva oricărui cumpărător.
Transportul celor 300 de tone de uraniu din Niger în România ridică dificultăți logistice semnificative. Rutele terestre prin țări vecine, precum Togo sau Nigeria, implică obstacole diplomatice și procedurale. Transportul aerian între Niamey și București ar necesita cel puțin șase până la opt zboruri cargo, cu costuri estimate între 1,5 și 3 milioane de dolari. Chiar și așa, tranzacția ar putea rămâne avantajoasă pentru Nuclearelectrica, România, ca stat membru UE, oferind garanții suplimentare Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Sursa: Antena 3
