Copiii neanderthalieni din Germania antică vânau țestoase minuscule, potrivit unei noi cercetări. Descoperirile din situl paleolitic mijlociu Neumark-Nord sugerează că aceste creaturi erau o parte importantă a vieții neanderthalienilor, dar nu neapărat ca sursă de hrană. Studiul, publicat recent în revista Scientific Reports, aduce o nouă lumină asupra complexității comportamentului acestor strămoși dispăruți.
O perspectivă neașteptată asupra vânătorii de țestoase
Deși este binecunoscut faptul că neanderthalienii vânau țestoase, noutatea constă în locația descoperirii. Situl Neumark-Nord se află la aproape 1.000 de kilometri distanță de zona mediteraneană, unde astfel de dovezi au fost găsite în trecut. Această regiune din centrul Germaniei putea deveni suficient de caldă pentru a susține populații de țestoase, dar numai pentru perioade scurte. Aceasta face ca descoperirile să fie cu atât mai valoroase.
Cercetările efectuate în anii 2010 au scos la iveală zeci de resturi de țestoase, datând de acum aproximativ 125.000 de ani. Multe dintre aceste resturi purtau urme de măcelărire, indicând o interacțiune intenționată a neanderthalienilor cu aceste animale. Arheologii au concluzionat că țestoasele nu erau vânate în primul rând pentru valoarea lor nutritivă scăzută. Țestoasele de baltă europene (Emys orbicularis), ajungeau la o greutate de aproximativ un kilogram, deci nu ofereau suficientă energie pentru a justifica efortul.
Ipoteze privind utilizarea țestoaselor
Arheologii cred că țestoasele erau ușor de prins, posibil vânate de copii. Carapacele lor ar fi putut fi transformate în unelte, cum ar fi recipiente sau linguri primitive. O altă posibilitate este ca acestea să fi fost folosite în scopuri medicinale, o practică ce a continuat până în secolul al XIX-lea. Rămâne, de asemenea, posibilitatea ca țestoasele să fi fost vânate pur și simplu pentru gustul lor.
Sabine Gaudzinski-Windheuser, arheolog la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, a subliniat că „strategiile de supraviețuire ale neanderthalienilor depășeau cu mult simpla maximizare a aportului caloric.” Studiul aduce o nouă perspectivă asupra flexibilității ecologice a neanderthalienilor.
Descoperirile evidențiază complexitatea comportamentului neanderthalienilor, sugerând o înțelegere mai profundă a mediului înconjurător și a resurselor disponibile. Studiul publicat în Scientific Reports contribuie la o imagine tot mai detaliată și nuanțată a vieții acestor strămoși.
Sursa: Descopera
