Cercetătorii au descoperit un mecanism cerebral care explică de ce durerea cronică duce la depresie la unele persoane, dar nu și la altele. Studiul, publicat într-o revistă științifică de prestigiu, sugerează că creierul se adaptează inițial la durerea persistentă, dar modificările subtile în timp pot înclina balanța spre declin emoțional. Descoperirea ar putea deschide noi căi pentru tratarea afecțiunilor psihice asociate cu durerea cronică.
Hipocampul, un punct crucial
Studiul a arătat că durerea constantă declanșează schimbări treptate în hipocamp. Această regiune a creierului pare să influențeze dacă o persoană dezvoltă depresie sau rămâne rezistentă din punct de vedere emoțional. Oamenii de știință au folosit imagistica cerebrală pe scară largă, dar și studii efectuate pe animale pentru a ajunge la aceste concluzii.
Profesorul Jianfeng Feng de la Universitatea din Warwick, co-autor al studiului, a declarat: „Durerea cronică se transformă frecvent în depresie sau anxietate, dar până acum nu am înțeles de ce se întâmplă acest lucru unor persoane și altora nu. Descoperirile noastre sugerează că hipocampul acționează ca un centru de control care ajută creierul să regleze răspunsurile emoționale la durerea pe termen lung. Depresia nu este inevitabilă, depinde de modul în care acest sistem răspunde în timp.”
Cercetătorii au examinat scanări cerebrale din baze de date populaționale mari. Persoanele cu durere cronică care nu au dezvoltat depresie tindeau să aibă un volum al hipocampului mai mare și o activitate mai ridicată în această regiune. Acești pacienți au obținut, de asemenea, rezultate mai bune la anumite sarcini de învățare și memorie.
Adaptarea creierului la durere
Inițial, creierul pare să se adapteze la durerea continuă. Cu toate acestea, în cazul persoanelor care suferă atât de durere cronică, cât și de depresie, s-a observat un volum redus al hipocampului, activitate perturbată și performanțe cognitive mai slabe. Datele pe termen lung au indicat că aceste diferențe apar treptat.
„Faptul că aceste schimbări apar treptat sugerează că sunt determinate de experiența durerii prelungite în sine”, a adăugat profesorul Feng. „Aceasta nu este pur și simplu o vulnerabilitate preexistentă; este ceva ce creierul face ca răspuns la durerea continuă.”
Experimentele pe modele animale au arătat o progresie pas cu pas: sensibilitate crescută la durere, urmată de comportament de tip anxios și, în cele din urmă, simptome asemănătoare depresiei. Aceste schimbări au fost legate de modificări în structura și funcția hipocampului, în special în girusul dentat, o zonă unde se formează în continuare neuroni noi.
Posibile implicații terapeutice
În fazele timpurii ale durerii cronice, neuronii nou formați în girusul dentat devin foarte activi, sugerând o încercare a creierului de a se adapta. Cu timpul, celulele imunitare din creier, microgliile, devin hiperactive, marcând o schimbare spre semnalizare dăunătoare.
Cercetătorii au descoperit că reducerea activității anormale a microgliilor la modelele animale a dus la ameliorarea simptomelor de tip depresiv, în timp ce funcția cerebrală generală a rămas stabilă. Aceste rezultate sugerează că vizarea inflamației în hipocamp ar putea ajuta la prevenirea depresiei la persoanele cu durere cronică, mai ales dacă tratamentul începe devreme. Durerea cronică afectează peste 20% dintre adulții din lume, iar această cercetare ar putea oferi noi speranțe pentru tratamente eficiente.
