Conform Descopera: Oamenii de știință de la Weizmann Institute of Science din Israel au descoperit că furnicile, spre deosebire de multe proiecte umane, devin mai eficiente în rezolvarea sarcinilor complexe pe măsură ce numărul lor crește. Un nou studiu, publicat în Journal of the Royal Society Interface, contrazice intuiția conform căreia prea mulți indivizi într-o echipă pot încetini progresul.
Cercetarea s-a concentrat pe specia de furnici Paratrechina longicornis, cunoscută pentru capacitatea sa de a transporta hrana în grupuri. Ecologul comportamental Ofer Feinerman și echipa sa au pus la punct o serie de experimente ingenioase pentru a înțelege mecanismele din spatele acestei colaborări. Au fost create obiecte imprimate 3D, de diverse forme și greutăți, care au fost impregnate cu hrană pentru pisici pentru a atrage furnicile. Aceste obiecte au fost apoi plasate în labirinturi cu nivele de dificultate variate. Greutatea încărcăturilor a fost calibrată în funcție de numărul de furnici implicate, asigurându-se astfel că experimentul testează mai degrabă cooperarea și coordonarea decât simpla forță fizică.
Cum colaborează furnicile în grupuri mari
Rezultatele studiului au relevat o diferență notabilă între echipele de furnici. În labirinturile simple, majoritatea grupurilor au reușit să traverseze traseul cu succes. Cu toate acestea, pe măsură ce complexitatea traseelor a crescut și obiectele au devenit mai dificil de manevrat, grupurile mai numeroase de furnici s-au descurcat semnificativ mai bine. Acest avantaj a persistat chiar și în scenarii în care gravitația juca un rol important în dificultatea transportului.
În paralel cu experimentele practice, cercetătorii au dezvoltat simulări computerizate bazate pe învățare automată. Aceste modele au reușit să rezolve labirinturile simple utilizând doar principii fizice și gravitaționale. Totuși, pentru a aborda traseele dificile, simulările au necesitat introducerea unor reguli suplimentare, inspirate direct din comportamentul observat la furnici. Aceste reguli reflectă modul în care un grup distribuit poate coopera eficient fără a avea nevoie de un coordonator central.
Comparația cu inteligența artificială
Autorii studiului subliniază că rezultatele nu implică existența unei „minți colective” la furnici în sensul tradițional. De asemenea, comparația cu inteligența artificială (IA) prezintă anumită limitări. Feinerman a explicat că modelele informatice necesită ajustări specifice din partea cercetătorilor pentru fiecare tip de labirint abordat. În contrast, furnicile par să aplice aceleași principii de cooperare, indiferent de complexitatea traseului, și fără a primi informații externe. Această adaptabilitate autonomă reprezintă un aspect fascinant al inteligenței sociale la aceste insecte.
Sursa: Descopera
