Conform Descopera: Un experiment „înfricoșător” a încercat să afle factorii care influențează aparițiile văzute în oglinzi
Practica veche a psihomanteumului, ce presupune așezarea persoanelor în fața unei oglinzi, într-o încăpere slab luminată, în vederea observării unor reflexii neobișnuite, a stat la baza unui nou studiu. Această metodă a fost asociată, de-a lungul timpului, cu presupuse comunicări cu persoane decedate, intersectând astfel domeniul paranormal cu suferința cauzată de pierdere. Oglinzile, deși compuse din elemente simple precum sticlă și un strat metalic reflectorizant, pot genera efecte surprinzătoare asupra minții umane.
Factori care influențează percepția în oglindă
Cercetătorii au urmărit să identifice factorii specifici care ar putea influența apariția unor imagini neobișnuite în reflexia din oglindă, precum și probabilitatea de a vedea o persoană dragă decedată. Studiul a implicat 30 de participanți, ale căror reacții au fost monitorizate atent pe parcursul sesiunilor de privit în oglindă. Experimentul s-a concentrat în mod special pe experiențele considerate neobișnuite, cum ar fi senzația unei prezențe sau apariția unei fețe distincte de propria reflexie. Participanții aveau posibilitatea să înregistreze momentele în care aveau astfel de trăiri prin apăsarea unui buton.
Toți participanții selectați declaraseră anterior că au avut o întâlnire cu o presupusă fantomă. Un aspect interesant al grupului a fost prezența a 15 persoane cu sinestezie, o particularitate neurologică ce implică o combinare neobișnuită a simțurilor. De exemplu, persoanele cu sinestezie pot asocia culori cu gusturi sau pot percepe forme atunci când ascultă muzică. Sinestezia nu este considerată o tulburare, ci o variație naturală a funcționării creierului, iar cercetătorii au investigat dacă aceasta ar putea juca un rol în apariția experiențelor neobișnuite.
Metodologia studiului și datele obținute
Participanții au fost instruiți să se concentreze timp de 15 minute asupra unei persoane dragi decedate, după care au petrecut 45 de minute în fața unei oglinzi. Pe durata sesiunilor, cercetătorii au monitorizat ritmul cardiac al acestora și au înregistrat factori de mediu importanți, precum câmpurile electromagnetice, fluctuațiile geomagnetice și temperatura, utilizând camere cu infraroșu. Ulterior, participanții au evaluat propriile experiențe în funcție de intensitatea aparițiilor, gradul de realism perceput și dacă acestea păreau să ocupe un spațiu fizic. Rezultatele au fost comparate cu datele de monitorizare și cu chestionare referitoare la creativitate și nivelul de sinestezie.
Rezultatele studiului au relevat că, în mod surprinzător, nu au fost identificate diferențe semnificative în intensitatea experiențelor neobișnuite între persoanele cu sinestezie și cele fără această particularitate. În schimb, a fost observată o corelație între creativitate și gradul în care imaginile percepute în oglindă păreau reale, un rezultat parțial conform așteptărilor cercetătorilor. În ceea ce privește factorii de mediu, la participanții cu sinestezie, fluctuațiile geomagnetice și câmpurile electromagnetice au părut să influențeze percepția spațială a aparițiilor neobișnuite. Cercetătorii au identificat și o anumită asociere cu variabilitatea ritmului cardiac, efect ce nu a depins de prezența sinesteziei, conform informațiilor publicate de IFL Science.
Deși rezultatele nu sunt considerate definitive, autorii studiului sugerează că interacțiunea complexă dintre particularitățile individuale, experiențele subiective și factorii de mediu ar putea explica de ce unii oameni percep în oglindă mai mult decât propria reflexie. Studiul a fost publicat în revista „Journal of Anomalous Experience and Cognition”.
Sursa: Descopera
