Oamenii de știință au descoperit primele dovezi fosile concrete care atestă faptul că strămoșii mamiferelor depuneau ouă, o ipoteză susținută de peste 180 de ani. Cercetătorii au analizat rămășițele fosilizate ale unui pre-mamifer numit Lystrosaurus, descoperind detalii care sugerează un mod de reproducere similar cu cel al păsărilor și reptilelor. Descoperirea, publicată în revista PLOS One, oferă o perspectivă nouă asupra evoluției mamiferelor și a rezistenței unor specii în fața extincțiilor masive.
Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie
Studiul s-a concentrat pe analiza a trei fosile de pui de Lystrosaurus, o specie care a supraviețuit celei mai severe extincții din istoria Pământului, Marea Extincție din Permian, în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani. Unul dintre pui, găsit în regiunea Karoo din Africa de Sud în 2008 de către John Nyaphuli, a fost supus unei scanări 3D extinse, cu ajutorul tehnologiei de tomografie avansată. Această analiză a dezvăluit că puiul se afla într-o poziție ghemuită, cu maxilarul inferior nesudat.
Aceste caracteristici, similare cu cele ale puilor de păsări și țestoase înainte de eclozare, au indicat că animalul a murit înainte de a ieși din ou. Fragilitatea oaselor puiului sugerează, de asemenea, că acesta nu ar fi putut susține greutatea corpului în afara oului. Deși coaja oului nu s-a păstrat, forma în care a fost găsit puiul, alături de alte observații, a condus cercetătorii la concluzia că Lystrosaurus depunea ouă. Se presupune că acestea erau moi, asemănătoare celor de reptile, ceea ce explică lipsa lor din înregistrările fosile.
De ce Lystrosaurus a supraviețuit extincției
Un aspect interesant al descoperirii este legat de capacitatea Lystrosaurus de a supraviețui extincției Permian-Triasic, un eveniment catastrofal care a dus la dispariția a peste 90% din speciile marine și 70% din speciile terestre. Cercetările anterioare au sugerat că adaptabilitatea speciei și posibilitatea hibernării au fost factori-cheie în supraviețuirea sa. Acum, noua cercetare adaugă o componentă importantă: strategia de reproducere.
Posibilitatea depunerii ouălor, posibil de dimensiuni relativ mari, ar fi oferit Lystrosaurus un avantaj în mediul arid post-extincție. Puii bine dezvoltați la eclozare ar fi putut să se hrănească independent și să crească rapid, crescând șansele de supraviețuire. Cercetătorii sugerează că dimensiunea ouălor indică faptul că puii nu erau hrăniți cu lapte, ceea ce oferă și indicii despre originea lactației. Aceasta ar fi putut începe ca secreții ale pielii cu rol de protecție sau hidratare a ouălor.
Implicații pentru evoluția mamiferelor
Descoperirea aduce noi informații despre evoluția mamiferelor și despre modul în care speciile se adaptează la schimbările climatice drastice. Studiul oferă o imagine mai clară a proceselor care au stat la baza dezvoltării unor caracteristici specifice mamiferelor, cum ar fi reproducerea.
Cercetarea subliniază importanța strategiilor de supraviețuire timpurie, precum dezvoltarea rapidă și reproducerea timpurie. Acestea au oferit avantajul necesar pentru ca Lystrosaurus să prospere într-un mediu ostil. Studiul, publicat în revista științifică PLOS One, reprezintă un pas important în înțelegerea evoluției mamiferelor și a modului în care acestea au reușit să supraviețuiască și să se diversifice de-a lungul istoriei Pământului.
Sursa: Descopera
